Salah MAHDI

Satu Mare

Pentru George Vulturescu

Vin poetii frumosi de departe,

Usa lor e vîntul si viitorul lor e cuvîntul

Vin ei… care cunosc culorile, vocile, gusturile…

Nu au nici o uniforma

Se nasc, cresc, beau si se-mbata

în ochii iubitelor lor.

Deseneaza visele, le rup si se odihnesc.

Eu zic:

Au supt laptele memoriei

Din stramosii poetilor

Si au crescut la sînul unei singure mame:

poezia.

Tara lor e departe,

Strazile înguste…

Si iubitele se ascund în ea…

Orasele au un gust de vin si miros de cafea.

Scriu despre SATU MARE:

un oras din pene de pasari

si ochi de femei,

orasul care nu doarme deloc

cu nume lung ca ultima frontiera

si case care îsi schimba chiriasii

precum culoarea Somesului…

– Vulturescu,

de ce orasul tau nu doarme deloc?

Adevarul adevarului rupe fluviul în doua…

libertatea si ploaia, care nu mai vin…

– Ai iubit?

– Tot timpul…

o tara pentru toti si niste vise ascunse în nori.

Vin mereu poetii frumosi…

Usa lor este vîntul,

Viitorul lor este cuvîntul.

Declaratie poetica

(I)

– Mi-a spus copilul: de ce cînd va ploua

Se va întîlni pamîntul cu cerul?

– Mi-a spus o femeie: de ce ochii

Sînt mai adînci decît marea sau poemele,

Mai adînci decît visele marinarilor si privirea albatrosului?

– Mi-a spus mama mea: (femeia este corabia diavolului)

Am întrebat-o: si poezia?

Mi-a raspuns: e sufletul lui.

Atunci am plîns si m-am ascuns

Într-un vers pe care nu l-am scris înca.

(II)

Cînd un poem se scufunda în lacul de lacrimi

De ce luna se topeste în paharele poetilor?

(III)

Cînd te vrajeste o femeie… ce faci?

Alcatuiesc o coroana din versurile mele

Si intru în împaratia ei… pîna ce înviu din nou

AMIN.

(IV)

Daca nu poti sa devii soarele meu, luna, stea în cer

Macar sa devii o lumînare în casa mea.