LIRICĂ PERSANĂ CONTEMPORANĂ DIN EXIL

 

Mahomed AMERTOUSSI
(n. 1955, la Mechhed/Mashhad, Iran; Istoric, ziarist, poet iranian, în exil)
Prezentă discretă si taciturnă, fostul meu coleg de franceză de la „Casa ziaristilor” (La Maison des Journalistes), din strada Cauchy din al 15 lea arondisment parizian, s-a născut într-un loc sacru si important în istoria religiei siite, predestinat martirilor – Mashhad.  Devenit loc de pelerinaj pentru siitii duodecimani, după asasinarea imamului siit Ali ar-Ridâ, în 818, „locul martirului” (mashhad), este în prezent al doilea oras important din Iran, situat în nord-estul tării, la peste 900 km depărtare de Teheran. Dar martiriul locuitorilor săi nu a rămas istorie, ci a continuat sub toate regimurile care s-au succedat califului sunnit abbassid Al-Ma’mûn, pînă în recenta cu asupra de măsură de frămîntată istorie a Iranului. Mahomed Amertoussi, la nici 20 de ani, în pragul studentiei, a fost el însusi detinut politic între 1975-1978. Tatăl său, vizitîndu-l la închisoare si găsindu-l descurajat, l-a sfătuit într-o zi: „Fiule, îti este teamă că nu-ti vei termina studiile? Te gîndesti că logodnica te va părăsi? Te simti fără sperantă? Dezbracă-te si pipăie-ti trupul! Convinge-te singur de materialitatea existentei tale”. În aceste cuvinte simple a găsit puterea de a rezista torturilor si detentiei. La iesirea din închisoare, Mahomed Amertoussi si-a publicat primul studiu. Din 1982, obligat să ia drumul exilului, si-a amintit de multe ori, în alt gen de circumstante, cuvintele tatălui său. Cu aceeasi parabolă, la rîndul său, i-a încurajat pe cei aflati pe drumul „bejaniei”. Cu aceeasi parabolă, m-a încurajat si pe mine. Si ca să mă convingă de „materialitatea” existentei mele, a fost primul poet care mi-a acordat, în 2008, exclusivitate pentru a-l face cunoscut publicului românesc. Mahomed Amertoussi este autor al unor numeroase studii istorice, religioase, poeme, publicate între 1978-2007. Din 1982 nu si-a mai revăzut patria.

***
„PATRUZECI SI UNA DE POEME”
(„Poèmes”, culegere de poeme numerotate de la 1 la 41,
manuscris în franceză, Paris, 2007 – selectiv)
Tălmăcite din iraniană de H. Mehrnosh

5. Vrăjitor îndrăgostit

Sunt vrăjitor
Am să te prefac în tintă
Iar sărutul meu
Îl prefac în glont.

Sunt vrăjitor
În inima junglei
Te prefac în colibă
Ca să-ti devin drumetul ostenit.

Sunt vrăjitor
Si am să te fac însetată cîmpie
Ca să devin nourul care va ploua peste tine.

Sunt vrăjitor
Îti voi reda orasul adormit si lipsit de apărare
Ca să mă prefac
În hoardă nimicitoare.

Sunt vrăjitor
Te prefac în inimă
Si-ti devin spadă
Te prefac în spadă
Si-ti devin inimă
Te prefac în inimă
Si-ti devin sînge
Te prefac în sînge si-ti devin inimă.

Sunt vrăjitor
Te prefac în vin
Să-ti fiu beregată
Te prefac în beregată
Să-ti fiu vin.

Sunt vrăjitor
Te prefac în trup
Si-ti devin piele
Te prefac în piele
Si-ti devin trup.

Sunt vrăjitor
Te prefac în mamă – cu sîni plini de lapte
Devin pruncul tău însetat
Si-ti devin mamă.

Sunt vrăjitor
Te prefac în căprioară
Si-ti devin tigru
Te redau tigru
Să-ti fiu căprioară.

Sunt vrăjitor
Te prefac în lacrimi si-ti devin ochi
Te redau ochi
Să-ti fiu lacrimă.

Sunt vrăjitor
Te prefac în cîntec
Si-ti devin tăcere
Te redau tăcere
Să-ti fiu cîntec.

Sunt vrăjitor
Te prefac în noapte înstelată-strălucitoare
Să-ti fiu noapte
Si să te cuprind în brate.

Sunt vrăjitor
Te prefac în viată
Devin moarte
Si mă pierd în tine.

Te prefac în moarte
Devin viată
Si mă pierd în tine.

Sunt vrăjitor
Te prefac femeie
Ca să-ti devin bărbat...
Sunt vrăjitor.

14. Loc retras

Lîngă bătrînul si uitatul arc
Visare
Între o notă stinsă
La lumina unei lumînări ce arde în toiul unui vis
Îmi scriu poemele
Visele
Lîngă bătrînul si uitatul arc
Ïntre vis
si lumina unei lumînări ce arde în toiul unui vis

 

21. Rugă

Frumusete
Fă-te mai frumoasă
Ca să devin mai frumos.

Sunt frumos,
Fă-mă mai frumos
Ca tu să devii mai frumoasă

Oglindă e cerul
Sau oglindă e pămîntul
Sau două oglinzi fată-n fată
Nimeni nu stie, dar

Frumusete
Fă-te mai frumoasă
Ca să devin mai frumos.

23. Nu vei rămîne mult timp goală

Cînd te dezgolesti
Nu vei rămîne mult timp goală!
Căci îti voi acoperi goliciunea
De la apus pînă-n zori
Cu sărutările mele tesute
Bob cu bob si fir cu fir.

***
- Tălmăcite din iraniană de Shahrashub KHANLARI

34. Exil

Planeta devine catapultă
Iar eu propulsat
îndepărtată, lasă pietricică,

iar secolele
se năpustiră – să coboare cortina se grăbesc –
peste pleoapele mele închise de un somn
comatos, preludiu al mortii.

Las
      si
         suspendat
Îmi iau zoborul spre un cer de var si de tăcere si mă-ndepărtez
Îngrijorat de înflorirea trifoiului cătărat pe mîna mea
Îmi strig
Planeta pierdută

35. Curcubeu din zîmbetul tău

Din zîmbetul tău se ridică un curcubeu
                pînă la ochii mei
Ïn inima mea un copac încărcat de flori
si o briză
                pînă la buzele mele
                pînă la degetele mele
Priveste!
Deja scriu un poem.

Deja scriu pentru tine
un poem
făcut din picături de ploaie
din fire de iarbă
în ritmul vîslei bărcii pline
cu flori albe si parfumate
traversîndu-mi venele
prin aerul cîntecului unui matelot.

Priveste!...

Prezentare, selectie poeme si traducere din franceză
de Marilena LICĂ-MASALA