POEZI E H I SPANICĂ

Luciano MAIA

LUCIANO MAIA s-a născut în 1949 în Limoeiro do Norte, Ceará, Brazilia. Este

profesor de Istoria Artei la Universitatea din Fortaleza - UNIFOR, poet, prozator,

traducător. A publicat peste cinsprezece volume de poezie si proză dintre care

mentionăm Jaguaribe-Memória das Águas. (1982; a sasea editie: 2002), Sol de

Espavento (1984), Estoril (1986; 1995), Nau Capitînia 1987; 2000), Almanaque

Neolatino. (1990; 2002), Praia Formosa (Fortaleza, 1992), As Tetas da Loba (1995),

Ritmos (1996), Rostro Hermoso (1997), Vitral com Pássaros (Premiul Osmundo

Pontes, 2001; 2002). Poemele sale sunt prezente în unsprezece antologii dintre care

mentionăm A Poesia Cearense do Século XX (Rio de Janeiro, 1995), Os Quatro

Elementos (São Paulo,1996), Antología de la Poesía Brasileña (Santiago de

Compostela, 2001), Poemele Latinitătii (Craiova, 2004). A publicat mai multe

traduceri din limba română printre care amintim: Vésper, de Mihai Eminescu (1989;

1994), Dois Poetas do Espaço Miorítico: Mihai Eminescu e Lucian Blaga (1998),

Peregrino, de Elena Liliana Popescu (Fortaleza, 2009). Membru al Academiei de

Litere din Ceará , Consul onorific al României în Brazilia, Luciano Maia a primit în

anul 2000 Medalia Comemorativă „150 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu” si

a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, în semn de apreciere

pentru contributia personală avută la promovarea literaturii române în lume.

DESPRE CĂRTI

Într-o amiază de duminică

în biblioteca mea

dansau nume în umbră

si o tînără în rosu

pe o scenă, pe o carte –

îndrăgostită de legende

de altă dată, aducîndu-mi

vesti despre drumuri

între luni si dorinte

poezii neterminate

1 în arabă, înseamnă „cincizeci”, pentru că se spune că suflă de cincizeci de ori pe an. Vânt cald si

sufocant al desertului. În ebraică se numeste Sharav .

2 vânt cald nisipos, care suflă dinspre desertul sirian înspre Israel.

P OEZIA / vară 2010

120

si sărutări extaziate

în ore de amurg

cu sunete de viori.

În biblioteca mea

puteam asculta murmurul

unei petreceri si vedea culori

precipitîndu-se în lumini

pe o scenă, de pe coperta

unei cărti – si ea de departe

trimitîndu-mi o invitatie.

CÎNTEC DE ZBOR SI ABSENTĂ

Ziua mea a fost asa:

amintindu-mi mult de noi

încît am crezut, că-ti aud vocea

cîntînd înăuntrul meu.

Trecea o lebădă în zbor

lansînd albul ei

de zăpadă peste o întunecată

amiază sfîrsind la gradina zoologică…

Au ajuns la sase si jumătate

umbra a cople _ it strada –

noaptea, ce era goală

s-a învesmîntat cu luna plină.

Mi-am adus aminte de-acele zile

cînd gîndurile noastre

adiau asemenea vîntului

însăilînd bucuriile.

Aceste timpuri s-au dus

cîntecul nostru a avut un sfîrsit.

Nu mai sunt cu mine

buzele tale, vocea ta dulce.

Orele se duc, se duc

adînc de noapte, în zbor ascuns:

nu mai este nimic care să destepte

acel cîntec al nostru.

P OEZIA / vară 2010

121

ASEMENEA RÎULUI ...

Asemenea rîului , am ajuns la ocean.

În fapt, precum rîurile, vin

din toate mările, si mă întorc ca ele.

Mă-ntorc la copilăria apelor

pe drumuri de nori

acum apele slăbite

de-atîta fum, de-atîta funingine,

de atîtea deseuri si de-atîta zgură.

Mă întorc pe drumuri întunecate.

Dar eu pot încă respira aerul

adunat în Insula Parapuã

vînt auto-exilat de orizonturi

din alte orase, din alte continente.

Parcurgînd toate vicisitudinile

între noroi si lut

asemenea zeitelor, apele

încă, încă izvorăsc pure, încă.

Si eu, pe drumuri de nori

mă întorc la ele, încercînd să mă eliberez

de păcatele lumii.

Prezentare si traduceri din limba portugheză

de Elena Liliana POPESCU