Gabriel-Vincentiu MĂLĂESCU

 

Iarnă sensibilă

Totul e sensibil în preajma mea,

pînă si tocul tremură de sensibilitatea

gîndurilor mele.

 

Iarna,

cînd turturii simt propria lor greutate,

crivătul sufletului meu bate,

venind de undeva, de departe.

 

Scrîsnetul dintilor

vesteste drumul de soare al primăverii,

dar, ca pedeapsă, pînă atunci,

eu simt frigul

gîndurilor mele.

 

Pescărusul

Primiti singurul sol

trimis

de pe vasu-mi plecat

în cursa cea mai lungă,

primiti pescărusul,

asa cum ati primi,

să vă mîngîi

seara,

cu mîna stîngă,

înainte de culcare.

 

Trebuie să existe

Trebuie să existe undeva,

un secret încifrat într-un lacăt

aruncat pe fundul lacului

de o mînă potrivnică.

 

Trebuie să existe undeva,

o taină, pătînd cu rugina vremii

cheia, a cărei formă

o stiu atît de putini.

 

Trebuie să existe undeva,

nori si stele de strajă

si cineva, care să caute cu-nfrigurare

secretul, lacătul, cheia si taina ...

 

Ah! Minunea descoperirii ...

 

Între gînd si cuvînt

Î ntre gînd si cuvînt

nu-i decît o prăpastie,

pe care alpinistii faptelor

încearcă să o străbată

agătati de lanturile ideilor,

ca de niste vehicule celeste,

ce zboară mai iute decît

viteza luminii.

 

Nu se abat niciodată

din drum,

nu adorm niciodată,

dar veghează din umbră

tainele marilor lacuri

ascunse

în subconstient.