Mario MALIVERT
(13 aprilie 1963, Port-au-Prince, Haiti)
Poet, medic, stabilit în SUA, din 1991.
Autobiografie
eu apocalipsă templu al hăituirilor
bard al răsucirilor spatiului
amuletă pierdută pasăre de noapte
somnambul
suflet jucînd pitita cu flăcările comorii
sperantei
saradă fir de tainic acord
liră fără viată
sanctuar închis
leac al zorilor dezaurite
bard al vietilor fără viată
(Din: Vin Acru, 1989)
Cine pierde cîstigă
Să-mi rup unghiile în nori,
Să-mi smulg trupul din pat,
Să nădusesc în frigul iernilor,
Să străpung muntii cu mîinile goale.
Sînt obosit.
Am visat iubire si bucurie,
Si soarele în buzunar,
Ca un rege.
Să sper îmi spui,
Să zîmbesc în foamete,
Să iubesc serpii,
Să legăn lupii,
Să las totul pentru a Te găsi.
Îmi auzi suspinele pe cadranul zilelor lungi.
Îmi spui să Te urmez,
Să-mi iau crucea,
Să mă las lovit fără să mă opun.
Să îndur pentru a nu mai pătimi.
Visez însă aurul lumii pe masa mea
Si locul meu în arenă.
Si tin prea mult să fiu iubit,
Aclamat si venerat.
Doamne Dumnezeul meu,
Întăreste-mi genunchii.
Să zăresc lasă-mi desăvîrsirea Regatului.
(Din volumul De la Moarte la viată, 2006)
Melancolie
soare jucăus prin sălcii
pe nisip geană uitată
în aerul sărat
barcă pe valuri
plictis plutind în derivă
sosea gri si mov
la încrucisarea ridurilor apei
deunăzi în pieptul meu
un ecou
un stol de vrăbii nimic
despre vicleniile mele
poveste de bastard atîrnat
de un geam spart
(Din volumul Vin Acru, 1989)
Tara mea jefuită
Visele mele răvăsite
Pe trotuarele în flăcări
Din Port-au-Prince.
Orasul meu rosu si în foc,
Cărute de lemn si fier
Rătăcesc
Pe străzi presărate de pneuri,
Soldati în kaki si verde măsliniu,
Camuflaj si bîlci.
Stranie hora demagogilor,
Mîini în seif,
Aurul cetătii în buzunar.
Dînsii visează castele la Muntele Negru.
Capetele lor fără trupuri
Circulă în cutii de sticlă,
Carusel pe străzile prăfuite
Ale orasului.
Dînsii dispretuiesc vaietele
Pîntecelor goale din Jean-Rabel.
Dînsii distrug tara pe care o alintă chéri.
(Din volumul De la Moarte la Viată, 2006)
În româneste, Marilena LICĂ-MASALA
Paris, februarie 2011
Arcan (pop,, înv., lat.), secret, taină (n.t.).
Cartier opulent pe înălţimile Pétionville (Haiti de vest) (n.a.).
Cartier popular aflat la sud de Port-au-Prince (n.a.).
Cel mai mare bidonvil al capitalei Port-au-Prince, cu peste 240.000 locuitori care trăiesc în mizerie, nesiguranţă, insalubritate (n.a.).
Oraş aflat în NV ţării, bîntuit de foame în anii’80. Un latifundiar a masacrat peste 100 de ţărani fără pămînt, în 1987 (n.t.).
