TINERI AUTORI
Diana MĂNĂILĂ MARANDICI
“…câtă nebunie
să ne întâlnim într-o zi pe hârtie
si să ne răsfoim curiosi
ca pe un best-seller”
unii mă privesc ca pe un bazar
am de vânzare un somn atât de frumos
o priveliste lină ca o femeie blândă
drăgăstoasă
o întunecare si o unduire
pot astepta nefirescul
am o pozitie fermă
niciun genunchi nu ar zburda
fără întelepciune
clipa este o piatră pe care
îmi voi aseza coapsele
o voi presăra
s-a făcut aghiasmă în vene
totul devine aproape
cineva a intrat cu iubire
altcineva îmi aduce lumină
lăsati-mă să mă întristez
lăsati-mă
vreau să vă sărut
voi fi o cădere de ape.
cât despre tine...
nu mai asterni nimic
despre felul în care am putea
să ne rostogolim silabisindu-ne
sau despre felul în care
nu ne mai iubim
si dacă totusi am fi scris despre
iubire la modul general
tot ar mai fi fost un câstig
am fi putut locui împreună
într-un epilog
vorbind în dialectul sângelui
pe întuneric
povestea aceasta ar fi fost
biografie pură
nimeni nu ar fi însemnat
trecerea înspre inelar
genunchii s-ar plia dezinvolt
într-un poem absent
pe când noi fredonând alfabetul
în care nu ne mai regăsim numele
am fi eliberat reveria
ca pe un detinut
