Ossip MANDELSTAM




Poem despre Stalin



(Pentru a fi spus aceste versuri fată de doi-trei prieteni, autorul, unul dintre cei mai de seamă poeti rusi, a plătit cu viata. La arestare, Yagoda, seful politiei secrete, i le-a recitat…).

Pămîntul nici să-atingem mergînd nu cutezăm
Nu ni se-aude glasul de cum ne depărtăm
De ajuns e fără grijă să-ncepem să vorbim
Că Omul de la Munte ni-e-n preajmă din Kremlin.

La mîini ca niste larve i-s degetele grase
Si ca de plumb de grele cuvintele-i apasă
Cînd rîde îsi zbîrleste mustata de gîndac
Ciubotele-i cu lustru privirea o atrag.

Îi dau tîrcoale iute vătafii numai soapte
Se gudur’ după dînsul la ordin zi si noapte
A miorlăit vreunul iar altul a gemut
Se-nfurie stăpînul nu-i vreme de pierdut:
Ucaze noi stau gata să se abată crunte
Cătînd ba ochii, pieptul, ba nimerind în frunte
Ori la grămadă-n gloată mai secere un rînd
Setos Caucazianul de sînge si flămînd.

Moscova, Noiembrie 1933

Traducere de  G. TOMAZIU

Home