MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
VALERIA MANTA-TĂICUTU
20.I.1956 (Comănesti – Bacău)
PENELOPA
adânc de lavă stinsă singurătatea vine
în marmură să-ngroape secundele iubirii
încremenind hieratic sub nimbul spart al firii
statuie de-ntuneric cu râu de moarte-n vine
peste Ciclade curge ruina vorbei plate
vâslită rătăcire pe marea de sub tâmplă
la răsăritul nostru ce nu se mai întâmplă
oricâtă pânză albă as tese în cetate
urzesc pe zi fiorul si-l rup când noaptea cade
vicleană rostuire s-alunge iubăretii
pescuitori de mituri ai jalnicei Elade
te-astept numai pe tine la vremea când mistretii
cu zei ascunsi în sânge mor negri sub arcade
dar intru împietrită sub giulgiul diminetii
IISUS
îmi spui că esti Iubire si timpul se prelinge
serpeste în clepsidre cu îngeri poleite
să vânture cu solzii secundele-ngrădite
în tarcul de-alabastru nisipul când se strânge
te-as năpădi ca iarba din stepa regăsită
să clocotească sadic amurgul în odăjdii
doar spulberând în zare hotarul deznădejdii
pe roibi cu sei lucioase din piele argăsită
scad anii scrisi cu sânge si-n loc adun cuvinte
răbojul scrijelindu-l cu spaima încercată
de grâul care-si plânge fiinta în morminte
blazon nebun al pâinii îmi esti iar nu menirea
mereu la îndemână dar vesnic înhătată
de coltii haitei puse să-ti scurme nemurirea
