Maria MĂNUCĂ
DE VEGHE
Un vers al poetului
s-a înăltat astru
Luminător pluteste
pe cerul vărsător de întuneric
Orbi
asteroizi îl izbesc
din trup smulgîndu-i frînturi
ce cad si se aprind
candele pe pămînt
…………………………………
Învesmîntată în albastru
în veghe îngenunchez
candela să nu apună
ÎNMINUNARE
De pe versantii cerului, fulgii
coboară cu surdina zăpezii
Îngerii laminori
o desfoaie în miriade făsii
si înfasă zgomote, strigăte,
vorbele aspre
Sunete îmblînzesc
…………………………….
Vin îngerii plăpumari
croiesc pături pufoase
si pe toate ale pămîntului
le nevinovătesc să pară
căciuli peste clopotnite
Sub căciula albă a gării
e neastîmpăr
Îngeri mecanici
negri de fum dezgheată macazuri,
noduri de sine
……………………………..
Sclipitor un vînt subtiratec
vălureste cîmpia si gara
în umbre de violet
Din depărtare
sinele argintii par urme de sănii …
Bidivii din omăt
ridică în văzduh postalioane.
Vin îngerii iluzionisti
Dintre sine scot la iveală
o rampă de lansare străveche.
ÎN ISTORII NIMIC NOU
Tentacule de umbral se furisează
în Galaxia Gutenberg
Sub tortura eclipsei, văzduhul
trădează
Ne cumpără “Ochiul de sticlă”
si ne vinde informatii …
“Ion a luat-o pe Ana pentru pămînt”
“Ana Karenina a pierit undeva într-o gară”
“Nabokov ne invită la esafod”
E destul
Cine mai împărtăseste preaplinul
din cupa de Graal
Găsită ar fi tăiată în parcele
precum luna “for sale”
sau despicată în patru
precum scutul de aur “Pietroasa”
Preapline
filele cu Shakespeare
cine la mai răsfoieste
Mîinile sînt ocupate
cu torte
pentru Biblioteca din Alexadria.
BĂTRÎNII
Încă vie
casa
cu rădăcini sărăcăcioase
lunecă peste vreme
În pereti crăpături pînă la os
De sub stresini frigul
se prelinge si intră în casă
pe usa din fată
Din potirele albastre
păstrate-n cămări
înserările se depărtează în noapte
Pe blidare
rămîn pete umede, cenusii
Într-ascuns fereastra
a vîndut transparenta
pe o mînă de argint
si peste odaie a căzut storul
Pentru un fir de soare
bătrînii s-au apropiat de geam
Prea tîrziu au văzut golul
dintre sticlă si argint …
si …
asupra casei s-a deschis cerul
