MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
CONSTANTIN MĂNUTĂ
21.XII.1948 (Mogosani – Iasi)
CUM TI-AI DORIT…
Vai îndrăznesti să te mai prinzi în horă?
Poete drag, ce-azurul l-ai băut;
Văzduhu-ntreg în tine a încăput
Alte văzduhuri încă te devoră…
Mărimea lumii-i simplă pietate
Străluce-n somn o vrajă mai sonoră;
Ochi de pisică în cercuri repetate
Adună zvonul ierbii ce mi-i soră…
Cum ti-ai dorit doar zările înalte
Suflete pur înrourat de stele;
Vibrează prunii-n despuieri ciudate.
Au unde-l duci, cuvântul care geme?
Ti-a fost prieten luminând poeme
Cu ochii-ntorsi spre ora ce se teme…
ABSENTĂ
La ce gândesti când nu sunt lângă tine?
Cuprins mă las de dor în tulburare;
Absenta mea nu ziua o retine
În noptile cu vise, se-ntunecă o floare?
Cât să mai stau? Cât să mai am răbdare?
Zidit în taina muntilor de miere;
Pleoapele mele spre tine-n cercetare
În frunza aurită a toamnei te vor cere…
Prin ierburi vor veni mirările divine
Păuni vor prinde luna agale în rotire;
Un crin se va muta din casa mea la tine
Cum iarba s-a zidit în roua mea subtire…
Să nu zidim statuia stelelor din ploi
Vor da oare salcâmii în floare pentru noi?
