Constantin MĂNUTĂ

SEMN DE ÎNTREBARE

Din lumea asta n-as pleca vreodată

Lumina florii dintr-o zi de Paste;

Arde-n sufletul meu ca o erată

Vechiul trup din păsări va renaste?

Inima grea pe margini de genune

Călătorea prin basmele cu iele;

Numai în zborul păsării minune

Alti zei se nasc în argintate stele...

P OEZIA / vară 2010

35

Drumul ascuns dispare într-o floare

În ore calme dragostea învie;

Nu mă tem de semnul de-ntrebare

Pe care-l pun mereu în poezie...

În rătăciri cu oamenii de sare

Mă tot gîndesc la bolta înstelată;

Am fost un munte, fluture pe zare

Si steaua mea de vis mi se arată?

Mereu am zis că mor pe manuscrise

Si asta nu-i sentintă adevărată;

Rob al poeziei prefăcută-n vise

Noaptea luminează steaua de la poartă?

ZAREA CRISTALINĂ

Am scris odată cu-n condei de vînt

Dar, parcă azi condeiul mi s-a rupt;

Să nu mai fie beznă pe pămînt

Zilnic nu pot cu mine să mă lupt?

Am încercat să-mi făuresc o muză

Din tot ce-a fost integru în natură;

O vrabie în sinea ei se-amuză

Azi nu-mi curge sîngele pe gură?

Visez o barcă scufundată-n larg

Amenintată de furtuni pe mare;

O viată întreagă la galere trag

Si-mi plîng cocorii în frînturi de soare...

Tot neodihnă-i numele strigat

Cerul prelins pe un noian de raze;

Un fir de iarbă simte c-a plecat

În cîntec, smirnă, aur si topaze...

Dacă mă chemi în orele funeste

N-am să privesc în zarea cristalină;

Vă spun, prieteni, am rămas poveste

Pentru o lume care nu-i de vină...

P OEZIA / vară 2010

36

EPOPEEA VISULUI

Un vis rămîne exilat în ceată

Si nu se-ntoarce într-un timp plecat;

Din moarte greu eu mă întorc la viată

De ce prin ceruri iar m-ati căutat?

Cum de-ati stiut să mă găsiti oriunde

În Paradisul vorbelor prea dulci;

Ideea moare tristă în secunde

Copil mă văd cutreierînd prin lunci?

O nastere de va mai fi pe lume

Am semnul meu întunecat de zbor;

Noul Adam din vremurile bune

N-a mai cîntat cu stelele în cor?

Gustînd din mărul toamnelor uituce

La o răscruce e mileniul trei;

Gîndind în somn aroma mă seduce

De multă ură-s coplesit de zei?

Aud plîngînd pădurea de aramă

Adorm visînd înmiresmat de vînt;

Noaptea închisă în suflet mă recheamă

Să-mi văd întorsi părintii pe pămînt...

Nu mai stiu lumea dacă este vie

Mă ispiteste pomul interzis;

Am scris dormind această poezie

Acum cînd cerul parcă s-a închis....

OGLINDA NEAGRĂ

Demult, demult parcă am fost poveste

Tînjeste gîndul vechi la o trăsură;

Azi nu mai sînt minunile celeste

Si-mi curge iarăsi sîngele pe gură...

Tîrziu în noapte coboram la vale

Cîte o stea se desprindea pe cer;

Călătorind zăream uimit în rotocoale

Cum Dumnezeu se prefăcea în ger...

P OEZIA / vară 2010

37

Purtam cu mine dealurile, muntii

Marea vuia asurzitor pe clape;

Ideile sub ridurile fruntii

Visau un cîntec arcuit sub peoape...

Răsună-n gînd un vifor de-amintire

Tin tot războiul pe un fir de iască;

Trece-n amiază nufărul subtire

Ca o nălucă argintînd o cască?

Demult, demult parcă am fost poveste

Mîine voi fi în ulcele de pămînt;

Sufletul meu de va urca pe creste

Va lumina oglinda neagră din cuvînt?