a
POEZIE ELENĂ
Prodromos H. MARCOGLU
Prodromos H. Marcoglu s-a născut în 1935 în Kavala. Părintii lui erau refugiati din Cappadocia si din Pont. In 1944 a fost lovit de o grenadă si a pierdut mîna stîngă. A studiat la Scoala Superioară de Stiinte Economice si Comerciale din Atena. A lucrat în întreprinderi economice particulare. Din 1971 trăieste în Salonic. A debutat în 1962 cu volumul de poezii Cei închisi. A scris poezie, povestiri, nuvele si eseuri. In 1998 a primit Premiul de Stat pentru cartea Cioburi, iar în 2004 a primit Premiul Academiei din Atena pentru cartea A scăpat de moarte.
Volume de poezie: Cei închisi (1962), Măsurarea pămîntului (1965), Valurile si vocile (1971), Dintele pietrei (1975), Procedură succintă (1980), Drumul îngust al mănăstirii (1989), Însemnări pentru poezii care nu au fost scrise (1993), Ultima promisiune (1996), Proprietatea obstească a viselor (2002).
Volume de proză: Locul Ioanei si timpul lui Ion, nuvelă (1980; 1985; 1998), Pierdere constantă, povestiri (1992; 2001), Cioburi, nuvelă (1997), A scăpat de moarte, povestiri (2003), Impostura, roman (2006), Texte de mică respiratie (2009).
Poeziile din ciclul Iluzia poetului au fost scrise între 1960 si 2005 si fac parte din volumul Texte de mică respiratie.
Iluzia poetului
Moto: Căci, dacă cineva
se socoteste că este ceva,
desi nu este nimic,
se amăgeste pe sine
însusi.
Sfîntul Apostol Pavel, Către Galateni 6, 3
Perseverentă
Lumina
Piatră neagră
Pe ea
Acum ascut
Cutitul.
Limba
Si rămîne
Limba
Singura
Vesnică
Patrie.
Procedură
Se mistuie trupul poetului
Fumuri negre îsi iau zborul
Poeziile
Arse.
Artă poetică
Scriind poezii
Supune întunericul.
Poezia
Sentimentul
Irealizabilului
Cunoastere a deznădejdii.
Scria
Vrînd să combată
Toate insultele barbare
Care i s-au adus
Scria poezii.
Cuvîntul
Glasul lor
Se filtrează
Cu anii,
La sfîrsit
Rămîne
Nucleul Diamant.
Mostenire
Figura lor a dispărut
Pentru totdeauna,
Sămîntă tare Rămîne
Cuvîntul.
Concluzie
A lovit piatra de brichetă
Si s-a făcut lumină,
Lovind acum pămîntul
Rămîne întuneric.
Noapte
Acea
Mare
Conspiratie
A noptii.
Iroseste
Noaptea
Simbol întunecat
Iroseste
Visele fabuloase.
Arta picturii
A pictat cîndva o grădină
Acolo copacii
înfloresc pururea.
Argument
Învierea mortilor
Imposibila Revolutie.
Cearsaf albastru
În visele ei agitate îi cădea
Părul unduios
Iarbă verde a pămîntului hidrofil
întindea
Pe cearsaful albastru.
Amintire
Iarbă verde
Gazon răcoros
Si părul
Frunzisuri dese de ferigă
Vînt sălbatic în ochi
Valuri de lumină
Pe buzele ei întunecate cu totul.
Orologiul
La miezul noptii
Orologiul Sfîntului Pavel
Bate
La poarta
Raiului,
Îmi deschizi timidă.
Tăcere
După ce l-a sărutat cu patimă
Ea plecat pentru totdeauna.
De atunci
El si-a pierdut glasul.
Rîul
Înotînd
În trupul tău
Îti aud
Sufletul.
Consimtămînt
Maturizarea
Vine încet
Prin alt trup.
Prezentare si traducere de Bogdan Badea
