MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
EMILIAN MARCU
28.IX.1950 (Helesteni – Iasi)
Palate reci ca gheaTa săruturilor moarte
Palate reci ca gheata săruturilor moarte
Trist guvernează-ntinderi de ape în alint.
Biblioteci de pâclă cu-a îngerilor soarte
Se lasă lenes duse în vechiul labirint.
Căderea în cascadă a vâslei de gondolă
Se-aprinde ritmic noaptea în lebede cu vis
Pairi si regi fanatici adorm într-o consolă
Cum blând adoarme vinul în tainicul abis
Iar turnurile-n undă sunt numai tremurare,
Ecourile noptii se-aud în petti damnati.
În pescărusi lumina aprinde-ntreaga mare
Orasul, bivol negru, e apa-n care bati.
Si luna-n guvernare în reci si triste clipe
De pescărusi e dusă pe lungele aripe…
CămaSa mea de nuntă de moarte-i subTiată
Cămasa mea de nuntă de moarte-i subtiată,
Tăceri incendiare dau buzna în cercei
Că s-ar putea, vezi bine, să ningă dintrodată
Cu flori de nufăr luna pe nenăscutii mei.
Si nunta de ivoriu lumină dând din moarte
Să ne cuprindă-n sine supusă a blestem.
Cămasa mea de nuntă tăcerea o împarte
Desi prin iarba gurii spre seară eu te chem.
Dar cât de lungă-i noaptea si necuprinsă-n toate
Că-n cercevele iarna demult s-a instalat;
În trupul meu de tărnă blând greierul tot bate;
Tăceri incendiare sunt fulgere pe sat
Si-n nunta de ivoriu străluminând în moarte
Cămasa mea de mire în lungi fâsii mă-mparte…
