Maria Luminita POPESCU
Slatina
Născută la data de 15 martie 1971 în localitatea Slatina, judetul Olt, asistentă medicală la Spitalul Judetean Slatina, Olt. A fost premiată cu Premiul „Ion Heliade Rădulescu“ la Concursul National de Cultură si Literatură „Primăvara albastră“, Pucioasa, 2005, Premiul special la Concursul National de Poezie „Ion Minulescu“, Slatina, 2005. A participat la Concursul International de Poezie „Triuggio“, Italia, 2006. În anul 2007, la acelasi concurs a luat premiul I si Medalia de argint a presedintelui Camerei Deputatilor din Italia.
Existentă suspendată
As fi vrut să-ti sculptez privirea
dar am început cu zîmbetul
si am retras mîinile
de frică să nu-ti rănesc chipul
tăindu-ti existenta-n două.
Dacă as sta o clipă
să-ti privesc umbra
pe care o lasi în mine
voi reusi
să păstrez desenat
cu creionul
conturul fiintei tale.
Numele tău
Iau în palmă una după alta
picături de rouă
si le dau nume.
Mai pot zări dincolo de mine
hîrtia neagră a mării.
Ea stie că exist
în spatele oglinzii
soptindu-ti numele
ecou îndepărtat
captiv într-o amnezie de poet.
Exilare
Un înger inundă hîrtia albă
a gîndului din mine
cu bratele palide ale exilului.
Adormit pe un ecran de fotografie
chipul meu descătusat de întuneric
modelează cenusa cu puterea luminii.
Secundele unui minut de tăcere
descompun timpul peste trupul meu
răsucind ecoul cu degetele uitării.
Deasupra răsăritului
Chipul orizontului îmi aude respiratia întreruptă
de lumina vesmîntului stelar.
Luna mă priveste nepăsătoare
peste linistea noptii.
Valurile mării destramă firele
tesute peste trupul meu
si agată tărmul cu dintii cochiliilor sparte.
Sunetul orb al diminetii
limpezeste gîndul meu
descult deasupra răsăritului.
Lună albă
Număr
secundele, respiratia
pămîntului de iarbă rosie
dezleagă din sita cerului
jumătatea mea de chip
la picioarele tăcerii.
Deasupra,
luna cu gene false,
cocor alb înăltîndu-si aripile
scutură durerea
din mîna mea stîngă.
Desprindere
Noaptea cu aripile ei negre
îmi cheamă umbrele
culegătorilor de suflet.
Vocile lor însingurate
se năpustesc asupra
celulelor mele nervoase
amestecîndu-le
cu zorile încă netrăite.
Absorbită dincolo de abis
mă îndepărtez neîncetat
de adevărata mea fiintă.
Timp interzis
Dezgolesc fiinta ta
de umbra ecoului meu
pierdut în abisul
ce desparte sufletele noastre.
Trezită din somn
cu vîrful degetelor
privirea ta îmi răscoleste simturile
cu inocenta unui zbor interzis.
Departe lumina existentei tale se revarsă
adulmecînd gustul timpului răzvrătit
cu fiecare secundă din mine.
