Ion MARIA

zidurile casei

noaptea cînd mă
prefac adormit
simt cum zidurile
casei
îsi întind oasele
privindu-mă
cu dragoste
de părinte grijuliu

si vine noaptea

si vine noaptea
cu un ciorap
negru
peste fată
să nu-i recunoastem
chipul
cînd ne fură
visele

milă

plouă si mi-e milă
de luna
care nu are umbrelă
si doarme tristă
singură
în ploaie

odihnă

cînd noaptea este
atît de linistită
si stelele atît
de strălucitoare
de ce nu ar putea
Dumnezeu
să doarmă
si el
putin?