Prof. Dr. G. MARINESCU
(1863-1938)
AUDITIA COLORATÃ
(fragment)
Auditia coloratã este un fenomen, care ne îngãduieste
sã studiem cîteva fenomene psihologice de sinestezie, de o deosebitã
importantã pentru psihismul nostru, si intereseazã deopotrivã
pe medici, psihologi, fizicieni, esteticieni si poeti. Ea este în acelasi
timp un fenomen de ordin intelectual si de ordin afectiv.
Acei care au observat pentru prima oarã fenomenele de auditie coloratã
au fost artistii si poetii. Solomon Laudolt, magistrat si pictor elvetian
(1741-1818), avea facultatea de a colora sunetele.
Leonard Hoffmann, citat de Goethe în „Teoria culorilor”, vedea diferite
culori, ascultînd sunetele produse de instrumente muzicale. Sunetul
violoncelului îi era albastru-indigo, al vioarei albastru ultra-marin,
al clarinetului galben, al trompetei rosu viu etc.
Fenomenul acesta a fost mentionat pentru prima oarã în literatura
medicalã, la 1812 de cãtre Dr. Sachs, care prezenta auditia
coloratã ca si o sorã a sa. Problema a fost reluatã
de Verga (1865), Algave (1882), Pedrono (1882), V. Grazzi (1883), Bareggi
(1883), Lusana (1883), Ulghetti (1884), de Rochas (1885), Baratoux etc. Între
anii 1887-1893 literatura chestiunei este foarte bogatã. Distingem
în aceastã epocã lucrãrile publicate de Suarez
de Mendoza si de cãtre Flournoy.
Flournoy a emis ipoteza dupã care auditia coloratã ar fi un
fenomen psihologic individual, creat pe asociatii privilegiate
Astfel, s-a deschis calea pe care au mers simbolistii, fizicienii si chiar
medicii care au studiat pe psihopati.
Baudelaire (Fleurs du mal, 1857) a descris sinesteza si Théophile
Gautier (Romans et contes, 1843), care a scris sensatiile ce le-a avut dupã
intoxicarea cu hasis, furã urmati de Rimbaud.
Tot auditiunea coloratã pare a fi inspirat frumosul sonet al vocalelor
de Rimbaud.
A noir, E blanc, I rouge, U vert, O bleu, voyelles,
Je dirai quelque jour vos naissances latentes,
A noir corset velu de mouches éclatantes.
Qui bourbillent autour de puanteurs cruelles.
Golfes d’ombre: E, candeur des vapeurs et des tentes,
Lance des glaciers fiers, rois blancs, frisons d’ombelles;
I, pourpre, sang craché, rire des lèvres belles
Dans la colère ou les ivresses pénitentes;
U, cycles, vibrements divins des mers virides,
Paix des pâtis semés d’animaux, paix des rides
Que l’alchimie imprime aux grand fronts studieux;
O, suprème Clairon plein de strideurs étanges,
Silences traversés des Mondes et des Anges:
O, l’Oméga, rayon violet de Ses Yeux!1
Vigié-Lecoq citeazã un alt sonet nu mai putin interesant:
Pour nos sens maladifs voluptueusement
Les sons et les couleurs s’échangent. Les voyelles,
En leurs divins accords, aux mystiques prunelles
Donnent la vision qui caresse et qui ment.
A claironne vainqueur en rouge flamboiement
E, soupir de la lyre, a la blancheur des ailes
Séraphiques, et l’I, fifre legere, dentelles,
Dentelles des sons claires, est bleu célestement.
Mais l’archet pleure en O sa jeune melodie,
Les sanglots etouffés de l’automne pâlie
Veuve du bel été, tandis que le soleil,
De ses baisers saignants rougit encore les feuilles.
U, viole d’amour, à l’avril est pareil:
Vert, comme le rameau de myrte que tu cueilles2 .
Mai gãsim si la alti poeti francezi indicatiuni de sinestezii, asa
Th de Banville a zis:
Et j’ai trouvé des mots vermeils
Pour rendre la couleur des roses3 ,
iar Baudelaire:
Les parfums, les couleurs et les sons se répondent,
Il est des parfums frais comme des chairs d’enfants
Doux comme les hautbois, verts comme les prairies4 .
Primul autor român care s-a ocupat în mod sistematic de auditiunea
coloratã a fost regretatul Eduard Gruber; el a studiat-o mai cu seamã
din punctul de vedere al psihologiei experimentale. Gruber analizeazã
în mod foarte amãnuntit observatiunea unui cunoscut literat
român, Beldiceanu, observatiune rezumatã si de Flournoy în
cartea sa asupra fenomenelor de sinopsie.
Gruber a continuat sã se ocupe cu auditiunea coloratã si a
tipãrit chiar la Leipzig un chestionar foarte amãnuntit asupra
acestei chestiuni, chestionar pe care l-a trimis la 1 000 de persoane (arhitecti,
pictori, muzicanti, literati). A primit vreo 50 de rãspunsuri. Un
sfîrsit prematur, dupã o boalã nemiloasã, l-a
împiedicat sã utilizeze acest material atît de interesant.
Muzica si poezia, I, nr.1, 1935
Note:
1 A brun, E alb, I rosu, U verde, O vînãt. Oare / Voi sti cîndva
geneza de tainã sã v-o spun? / A, brîu catifelat de muste-n
roiuri, brun / Ce zumzãie pe cîte vreo proaspãtã
duhoare. // Golf greu de umbrã. / E alb abur, albe pînze / Ghetari
cu lãnci de sclipãt, regi albi, corole-n vînt, / I, pururi
sînge ftizic, superbe guri arzînd, / De furii de betie sau de
cãinti pãtrunse. // U, ciclica vibratie a mãrilor verzui,
/ Odihna presãratã cu pajisti si cu turme; / Tãceri
gravitînd alchimic pe-naltul fruntii urme. // O, trîmbita veciei,
stridente si înfrîngeri, / Tãcerea strãbãtutã
de astri si de îngeri, / O, omega, fulger albastru al ochilor lui.//
(VOCALE)
Arthur Rimbaud, Iluminãrile (traducere de Ion Frunzetti),
Fundatia pentru literaturã si artã, 1945.
2 Pentru simturile noastre bolnave / Sunetele si culorile se întrepãtrund
cu voluptate. / Vocalele, si eteratele lor acorduri, oferã / Pupilelor
o viziune ce mîngîie si însealã. / A trîmbiteazã
triumfãtor în rosu arzãtor, / E, suspin al lirei / are
ceva din albul aripilor / De înger, si I, fluier usor, dantelãrii,
/ Dantelãrii de sunete limpezi, de un albastru pur, // Iar arcul îsi
plînge în O melodia sa tinereascã, / Suspinele înãbusite
ale unei toamne palide / Vãduvã a frumoasei veri, în
timp ce soarele // Cu sãrutãrile sale de sînge mai înroseste
frunzele. / U, vioarã a dragostei e asemeni lui April: / Verde ca
si ramul de mirt ce-l culegi (în lb. francezã).
3 Am gãsit cuvinte rosiatice / Pentru a exprima culoarea trandafirilor
(în lb. francezã).
4 Parfumurile, culorile si sunetele se rãspîndesc, / Sînt
parfumuri proaspete ca si carnea copiilor, / Dulci ca sunetele de oboi, verzi
ca iarba cîmpiilor (în lb. francezã).
