Daniel D. MARIN

La poarta cuvîntului

M-am oprit la poarta cuvîntului.

Ar fi trebuit

sa ma pot lepada

de mine însumi,

sa ma implic

– fara nici o favoare –

în cuvîntarea noptilor,

sa ma identific,

pîna la epuizare,

cu tacerea galaxiilor de cristal.

Cu o plecaciune,

as fi trecut mai departe,

fara a-mi dezlega pleoapele

cu rasad de uitare a anotimpurilor.

M-am oprit la poarta cuvîntului,

ca o statueta

a cararilor abrupte;

ar fi trebuit sa ma lepad

de mine,

de tine

si de celelalte întîlniri

ale fiintei.

Cîntaretul

El cînta

Numai pentru bucuria intrinseca a ecoului;

Ea e singura reala,

Celelalte sînt simple exprimari

Ale vocilor neîmplinite.

Metamorfoza

uneori viata e de o banalitate suparatoare

banalitatea suparatoare devine cîteodata

un chin iar chinul se transforma

în viciu, nu e nevoie sa privim prea mult

înapoi

si viciul ia locul vietii.

Conditie umana

Daca ti-as oferi o floare,

ai uda-o-ndelung

si-ai zîmbi, într-un gest prefacut

de iubire.

Daca ti-as oferi iubirea,

ai zîmbi

si ai da înapoi un sarut

de petale.

Nastere

Îmi priveam gardul

ferecat de durere interioara

în aceeasi secunda de mutenie

în care stîlpii de sustinere

se catarau tot mai sus spre cer;

alaturi de mine

spicele se plecau spre pamînt

si roseau

la prima ninsoare

modesta

a arborelui meu genealogic.