BIBLIOTECA HAIKU Marius CHELARU
*
Cornelia Atanasiu , Praguri/ Treshholds , lirică în stil nipon, versiunea
în limba engleză: Stelian Apostolescu, Editura ATAR, Bucuresti, 2009, 120 p.
Cornelia Atanasiu îsi începe cartea cu un cuvînt înainte intitulat
Libertatea de a întelege. Shinto , în care, pornind de la premiza unor lecturi
ordonate si a cunoasterii atent a fenomenului, vorbeste despre cultura,
mitologia, viata Japoniei, dar si despre tara noastră, istoria/ cultura ei, despre
legăturile dintre România si Japonia s.a., concluzionînd că, în prezent,
cercetătorii „încearcă revalorizarea multitudinii elementelor în noile contexte,
redimensionînd locurile si rolurile interactiunilor în sistemele sinergice”. După
capitolul liric propriu-zis, cartea mai cuprinde si o sectiune de comentarii critice
despre cărtile autoarei ( Ce spun ei ).
Cîteva exemple din sectiunea de lirică niponă din această carte semnată
de Cornelia Atanasiu, un nume cunoscut între creatorii de lirică niponă si de
peste hotare: „Ridată apa/ miscă bărci fără vîsle –/ rar cad petale”; „Plouă prin
tavan – / berzele în vechiul cuib/ au grijă de pui”; „La masa de scris –/ vîntul
prin foi răstoarnă/ deznodămîntul”.
*
Ion Untaru , Paso doble , poeme haiku, poeme într-un vers, aforisme,
poezii, prefată ( Filoane de argint în muntele de steril ) de Vasile Moldovan,
Editura Amurg sentimental, Bucuresti, 2009.
Ion Untaru este autorul a mai multe volume de proză, dar si poezie. A
experimentat diverse forme fixe, între care si cele de sorginte niponă si poemul
într-un vers. Paso doble , un volum de peste 240 de pagini, în editie bilingvă
(versiunea în limba engleză apartine autorului, traducerea fiind supervizată de
către Nicholas Dinu, din Atlanta, SUA) cuprinde, alături de haiku si poeme întrun
vers, si poezii, aforisme, unele mai mult, altele mai putin convingătoare.
Poemele într-un vers (ades cu tentă aforistică sau reflectînd proverbe/ zicători)
sînt, unele „grupate” tematic: Dreptatea, Ploaia, Meditatie, Credintă s.a., altele
sînt cîte două asezate unul sub altul, „purtînd” acelasi titlu. Exemplificăm
(poemele sînt scrise unul sub altul):
Dreptatea: „Balanta-ncredintată unei zeite chioare”, „Mergînd prin
tribunale o vezi cu capul spart”, Cu cît esti mai sărac, o vezi mai greu la fată” s.a.
Si, din poemele grupate cîte două – Bunica: „Povesti la gura sobei pe
cînd erai copil”, Un chip de zînă dalbă la capul unui pod”.
Si un poem într-un vers dintre cele mai reusite: „Furînd scîntei din stele,
el iasca o aprinde” ( Amnar ).
Partea cea mai importantă si, as spune, mai reusită a cărtii este sectiunea
de haiku, din care cităm cîteva poeme: „Globe trotter odihnindu-se –/ pe lîngă
el trece/ un melc”; „Din crucea veche/ dimineată a răsărit/ un lăstar plăpînd”;
dar si „Un munte/ întreg de steril/ pentru un singur haiku!”, care, se vede, se
P OEZIA / vară 2010
88
raliază mai curînd la linia modern-experimentală a acestui gen, în pofida unui
vocabular apropiat (dacă ar fi să vorbim mai ales de ades pomenitele unde/ ce/
cum, dar si de modul de folosire a kireji, kigo).
*
Mircea Teculescu , Porti în depărtare – de sorginte niponă –, haibun,
senryu, uta, haiga, tanka, kioka, coperta: desene: Lidia Nicolae, Anca-Elena
Mihalache, Editura Anca, Urziceni, 2008
Sînt cîteva lucruri de spus relativ la acest volum, înainte de a trece la
discutia operei autorului. După ce subscriem invitatiei lui Florin Dochia la
„lectura cu mintea deschisă”, îl cităm pe Constantin Trandafir, care scrie:
„textele sînt bune echivalente românesti ale poeziei tipic nipone. Spiritul
acesteia nu cred că poate fi prins în similarităti perfecte”, si apoi adaugă despre
„modelul imitatiei prin recuperare” că este nu doar „obisnuit în vechime”, ci si
„specific strategiei postmoderne”, mai ales.
Este un volum compozit, care, între cele sapte „porti” în haină de haibun,
cuprinde o serie de poeme de sorginte niponă de diferite tipuri (senryu, uta,
haiga, tanka, kioka), iar, la final o „Addenda” în care autorul dă scurte explicatii
privitoare la acestea, o secventă din Yukio Mishima, dar si un text apreciativ al
lui Serban Codrin.
Încheiem cu două poeme din „A patra poartă”(notînd că fiecare dintre
ele este încheiat, as spune, în notă personală, cu punct si virgulă ( ; ): „în casa
mică/ nimeni nicăieri –/ un cîine latră”; „cu pietre albe/ străjuit de copaci –/
drum al umbrelor”.
*
Alexandru Pătrulescu , La margine de fosnet/ At an Edge of a Rustle ,
haiku, versiunea engleză Alexandra Flora Munteanu, Editura VIF, Constanta,
2009, 60 p.
Si despre Alexandru Pătrulescu (si despre colaborarea cu Alexandra
Flora Munteanu) am mai scris în paginile acestei rubrici.
Acesta este un volum în care autorul a ales să nu împartă poemele pe
ciclurile sezonale. De altfel, multe dintre poeme sînt scrise si în manieră
modernă (cu discutia despre modern/ traditional/ permisivitate/ limitele ei
pentru haiku; am în vedere, de pildă, „regulile” despre kigo – cum a fost numită
de Kaneko Tōhta „muki kigo”, fără kigo”, sau kireji, metafora în haiku etc.);
exemplu: „Tăcut – prin noapte…/ Cu un ochi de cer văd/ cald trupul lunii” (si
sînt în acest volum mai multe poeme cu cratimă si trei puncte în aceeasi linie);
sau, pe un alt palier: „Amîndoi noaptea…/ Se-nferestreste luna/ iscoditoarea”.
*
Haïku du XXe Siècle. Le poème court japonais d’aujourd’hui,
Présentation, choix et traduction de Corrine Atlan et Zeno Bianu, Gallimard,
2007, 216 p.
P OEZIA / vară 2010
89
O carte interesantă pentru noi din mai multe puncte de vedere. O dată
că nu vine prin filiera limbii engleze, a doua că este o traducere în franceză dar
din japoneză, avînd la bază o serie de antologii si cărti de autor, apoi că
„reprezentă” mai multe feluri de a se scrie haiku în Tara Soarelui Răsare s.a.
Importantă este, desigur, si maniera riguroasă de alcătuire, proprie marilor
edituri. Sînt antologate cîteva zeci de nume, primul autor fiind născut în 1874,
ultimul în 1973. Asadar, este vorba de cam un secol de poezie haiku, un secol de
prefaceri, asa cum au fost ele în Japonia. Desi cartea este împărtită în stil
clasic, pe cele patru cicluri sezonale, se întrevăd aici o serie dintre efectele
„modernizării”, schimbărilor care au avut loc în Japonia, de la interferenta
aspectelor legate de o oarecare „psihologizare”, în tot cazul de interiorizare/
prezenta elementului personal, iubirii. Dintre multele exemple am ales unul
singur, la care ne vom referi aici. Este vorba despre un nume care, desi este
cunoscut în lumea întreagă, are însemnătate/ consecinte cu totul aparte în
Japonia – Hiroshima. Hiroshima, data de 6 august cînd a fost bombardată, a
devenit pentru Japonia un moment aparte, o distrugere, disolutie a
anotimpurilor, o răcire/ iarnă a sufletelor, a inimilor.
Poetul cel mai cunoscut al cărui nume se leagă de Hiroshima este un
supravietuitor al bombardamentului, Hara Tamiki, 1905-1951. Lipseste din
antologia aceasta, însă. Dintre multele manifestări literare consacrate
Hiroshimei în Japonia amintim doar că prefectura Tokyo a publicat un grupaj
de 15 volume despre „literatura bombei atomice in Japonia”- Japan’s Atomic
Bomb Literature , Horupu Shuppan, Tokyo, 1983. În volumul al XIII-lea,
dedicat poeziei, sînt si cca. 800 de poeme haiku despre Hiroshima, publicate
între 1955 si 1969.
Cînd ne gîndim la bagajul trans-cultural care poate sau nu să fie
„colportat” în tendinta de „export/ imitare”, să ne gîndim că pentru fiecare
popor, pentru mai fiecare loc al lumii sînt evenimente care reverberează diferit
în alte colturi ale lumii, pe care intentionez să le „măsor/ compar”, dar care au
lăsat urme adînci. Un japonez, Fuyuki Kurasawa opinează ( Ethnological
Imagination: A Cross-Cultural Critique of Modernity, Minneapolis: University
of Minnesota Press, 2004, p. 3) că „multe teorii ale modernitătii” au fost
construite/ depind de experientele nationale.
Iată două poeme legate de Hiroshima, primul nu este antologat, al doilea
da: „Noapte de vară:/ munti fărîmati, rîuri, / toate strigă într-un singur glas” –
Hara Tamiki; „Hiroshima –/ deschid în sfîrsit gura/ să mănînc un ou” – Saitō
Sanki.
Este una dintre cărtile interesante si prin distanta în timp acoperită, care,
desi, evident, nu are cum să surprindă multitudinea tendintelor înregistrate în
Arhipelag, oferă o imagine asupra modului în care au evoluat lucrurile.
*
Mihai Prepelită , Mozaic basarabean, 100 poeme haiku , Editura
Printech, Bucuresti, 2008; Mozaik basarabean, 100 poema haiku, versiune în
limba albaneză de Baki Ymeri, Editura Printech, Bucuresti, 2008
P OEZIA / vară 2010
90
Un volum în două ipostaze – una în limba română, si versiunea lui în
limba albaneză (semnată de colaboratorul meu de ani de zile, Baki Ymeri) ne
propune Mihai Prepelită. Din ce înteleg, versiunea română este rodul timpului
petrecut într-o tabără internatională de creatie, din comuna Parcova, Basarabia,
editia a IV-a, care a avut loc în iulie-august 2006, traducerea fiind făcută
ulterior.
Dincolo de analiza ori discutia despre poemele în sine, as remarca mai
curînd o serie de cuvinte (gărducean, poticneală, cerdac, glod, tol, patlajină) care
duc mai viu, mai aproape Basarabia de inima cititorului, cum si acele crîmpeie
din viată ori din zugrăvirile satului, dar si micropoeme pe teme care apasă pe
sufletele celor de dincolo si dincoace de Prut: „Bărbat însurat/ pe drumul
pierzaniei./ Basarabia!”; „Demonii tot cad./ Au ruginit cuiele./ Uniti –
neuniti?”; sau micropoemul din deschiderea cărtii: „În peisaj moldav – /
mesteacăn singuratic./ Unde-i Rusia?”
*
***, The Poetic Achievment of Ban’ya Natsuishi , edited by Santosh
Kumar, Cyberwit. Net, Allahabad, India, 2009, 108 p.
Semnalăm o carte în care sînt adunate texte despre opera lui Ban’ya
Natsuishi (unul dintre numele des pomenite si în revista Poezia, si datorită
creatiilor sale, dar si privitoare la activitatea sa pe planul asociatiilor
internationale de haiku, în spetă World Haiku Association), semnate de autori
din mai multe tări, între care si România – Magdalena Dale, Vasile Moldovan,
Valentin Nicolitov. În deschidere este un articol semnat de Ban’ya Natsuishi,
Haiku beyond Horizons , în fapt textul rostit la Lahti International Writers’
Reunion din 2009.
*
Semnalăm că pentru revista „Atlas Poetica” din SUA, editată de M. Kei,
unul dintre editorii pentru antologia Take Five (care reuneste tanka considerate
de editori printre cele mai reprezentative scrise în limba engleză) a fost
Magdalena Dale. Au apărut, în cel mai recent număr, 25 de autori români de
tanka (Cornelia Atanasiu, Jules Cohn Botea, Ion Codrescu, Serban Codrin,
Magdalena Dale, Florentina–Loredana Dănilă, Emilia Dumitrescu, Adina
Enăchescu, Vali Iancu, Clelia Ifrim, Dumitru D. Ifrim, Manuela Miga, Vasile
Moldovan, Radu Patrichi, Paula Romanescu, Dumitru Rosu, Ana Ruse, Cristina
Rusu, Vasile Smărăndescu, Mircea Teculescu, Stefan Gh. Theodoru, Maria
Tirenescu, Eduard Tară, Florin Vasiliu, Laura Văceanu), selectati de Vasile
Moldovan si Magdalena Dale, si un text despre „istoria poemului tanka în
România”
P OEZIA / vară 2010
91
ALTE CĂRTI ALE AUTORILOR DE HAIKU
Valentin Nicolitov , Exercitii de respiratie , roman, Editura Societătii
Scriitorilor Români, Bucuresti, 2009, 216 p
Valentin Nicolitov, nume cunoscut în lirica de sorginte niponă din
România, a scris si cărti de poezie clasică, proză.
La finele anului trecut a publicat un roman, Exercitii de respiratie . Cu un
început incitant (rememorarea unei secvente văzute ala TV în care locuitorii
unui orăsel din SUA, tot timpul anului civilizati, cu frica legii, au o zi din an în
care, ca pentru a declansa o supapă pentru eliberarea frustrărilor si
neajunsurilor de tot felul, ies la calea ferată de la marginea localitătii si ole arată
toti posterioarele dezgolite călătorilor din trenuri; constient că o astfel de
refulare ar fi de neconceput în România alege calea „exercitiilor de respiratie ca
„supapă pentru preaplin” si pentru a declansa „hormonii fericirii în momentele
mai grele), Valentin Nicolitov arată apoi că stie să construiască o naratiune,
personaje (Silvia, o iubire din tinerete a personajului central – poate autorul,
poate nu –, de pe vremea cînd era tînăr inginer constructor pe santier, Bogdan,
doamna Mărioara s.a.). Poate fi si un roman autobiografic dar si o carte despre
viata (dragostea) oricui, căci fictiunea, poate, pare a se îmbina cu cotidianul, cu
viata de zi cu zi în naratiune. Scriitura este nesofisticată, într-un limbaj direct,
accentul fiind pus pe naratiune, pe „poveste”,
*
Mihai Merticaru , Împărătia frigului , versuri, Editura Timpul, Iasi,
2009
Un volum în care autorul „construieste”, prin intermediul unor pseudoscrisori
în versuri, o poveste de dragoste între două personaje care trăiesc în
două lumi diferite/ complementare. O poveste în care metafora (ca Polul Nord,
golul, frigul, labirintul s.a.) dar si oniricul, „joaca” viselor si gîndurilor
(„scrijelind e gheata unui gînd/ îti scrie…” – astfel începe autorul) sînt printre
elementele folosite de Mihai Merticaru în această carte cu o formulă
constructivă interesantă.
*
Calistrat Costin , Om fi gresit galaxia , versuri, Editura Ateneul
Scriitorilor, Bacău, 2010
Calistrat Costin, poet în a cărui scriitură umorul este tesut cu fire de
urzică uneori, a „inserat” în Om fi gresit galaxia , la prima sectiune (intitulată
Blîndă dementă ), sub titlul Miniaturi (în stil nipon) cîteva pagini de poeme în
„haine formale” de tanka si haiku (am în vedere mai ales numărul de versuri,
uneori si cel de silabe, alteori si alte elemente). Spicuim: „Privind în urmă/
trecutul nu mai doare,/ s-a cicatrizat./ Viitorul, hulitul,/ pizmăret, oftează”; Om
fără noroc –/ mi-e dor de ziua de ieri/ cînd era să mor”; „Nu mă mai satur/ de
retrăit amintiri –/ am uitat totul”.
