Marius CHELARU

Una din problemele cele mai presante, cu care se confruntă Europa (si, la scară mai mare, lumea) este cunoasterea celuilalt. În timp, s-a adunat un bagaj semnificativ de prejudecăti si clisee colportate pe căi anevoios de descîlcit (unele din greseli, unele în siajul unor interese, dar cele mai multe din necunoastere), care fac de multe ori să judecăm un individ, un popor, o cultură, distorsionat.
Cunoasterea prin cultură este una din cele mai frumoase si mai potrivite căi de a ne apropia de întelegerea unui neam, a traditiilor, valorilor, chiar aspiratiilor nationale/ statale. Si din aceste motive consider că antologiile de felul acesteia sînt utile, si, fiecare în felul ei, functie de diverse criterii, o poartă deschisă, cu mai multă sau mai putin generozitate, către inima unui limbi – poezia.
Cănile cu apa poeziei din Izvorul tămăduirii (unul dintre titlurile propuse) distantei dintre Kosova si România se numesc, de astă dată, Edi Shukriu, Ibrahim Kadriu, Flora Brovina, Miradije Ramiqi, Dan Musliu, Jeton Kelmendi si Ndue Ukaj si, respectiv, Cassian Maria Spiridon, Florentin Popescu, Marius Chelaru, Varujan Vosganian, Victoria Milescu, Mihai Antonescu si Corina Matei Gherman. Unii dintre autorii români antologati deja spun ceva pe drumul dintre poezia de limbă albaneză si cea de limbă română – toti cei din această antologie fiind deja tradusi în Kosova. După cum si majoritatea poetilor kosovari antologati în acest volum sînt deja cunoscuti publicului din România. Antologatorul (Baki Ymeri) a ales, cum era si firesc, poeti din diverse generatii, care creează în diverse game stilistice si tematice/ ideatice, în ideea de a oferi o deschidere cît mai largă a imaginii poetice din arealurile vizate.
Se poate spune că poezia de limbă albaneză din Kosova, datorită unei multitudini de factori (rol primordial jucîndu-l cele două directii majore – apartenenta la limba albaneză, confluenta cu stilurile/ felul de a scrie din fosta Iugoslavia), are o fortă aparte: a frumusetii. Aici sînt doua laturi pe care le putem discuta – cea a întîrzierii dezvoltării literaturii de limbă albaneză din Kosova (proza fiind cel mai puternic lovită, fapt care are repercusiuni pînă în ziua de azi). Preferinta pentru poezie este evidentă în Kosova. Statisticile din jurul anului 2000 arată că poezia ocupa aproape 70% din spatiul revistelor literare din Prishtina, vocile feminine nelipsind din acest peisaj. În 1949 se fondase revista literară Jeta e Re (Viată nouă), de către Esad Mekuli (1916-1993, născut la Plavă, la granita dintre Albania si Muntenegru, scolit în Prishtina si, Belgrad), considerat de multe voci „creatorul poeziei moderne de limbă albaneză din Iugoslavia”, o voce importantă a poeziei sociale, angajate a kosovarilor. Dar drumul încă era îngreuiat de faptul că nu exista universitate în limba albaneză în Kosova. 
După ce în noiembrie 1969 s-a deschis Universitatea din Prishtina, creînd posibilitatea unei educatii detinută în limba albaneză, către mijlocul anilor ’70 s-a ajuns la o veritabilă efervescentă a literaturii albaneze din Kosova, cu progrese remarcabile în literatură. Este un fapt că literatura albaneză din Kosova s-a dezvoltat mai dificil/ lent în fosta Iugoslavie. Abia în 1974 a fost obtinută deplina autonomie culturală a regiunii pentru ca, din 1989, situatia politică să se deterioreze continuu, pînă la izbucnirea războiului din 1998-99.
Dar, poate ca un paradox, atît cît s-a putut în anii din urmă, aici poezia a fost mai mult (după unii aproape total) eliberată de sub sabloanele comuniste, mai experimentală, variată stilistic si ideatic decît cea din Albania comunistă. Asta pentru că literatura din Kosova s-a dezvoltat fără a suporta constrîngerile ideologice din Albania, contactul cu Europa, cu tendintele la zi – si prin scoala sîrbă, si prin emigratie (există deja puncte de vedere în legătură cu aceste aspecte) s.a., a condus la o deschidere mai pronuntată.
Creatorii din Kosova au avut, într-o formă sau alta, un contact mai puternic cu trendurile europene dar această paletă largă nu a îndepărtat literatura din regiune de amprenta leagănului albanez (mă refer la limbă, traditii, motive, fondul mitologic s.a.). Dacă proza a avut  un drum mai putin favorabil (tendintă care, în pofida progresului evident, a unor nume de creatori notabili, comparativ cu poezia, măcar în parte s-a păstrat si azi), poezia din Kosova a fost preferata si a scriitorilor, si a publicului. Astfel, în Kosova (zonă pe care am numit-o cu altă ocazie Frumoasa zălogită la doi miri), cum spuneam, se scrie mai experimental/ creativ decît în Albania, într-o gamă stilistică/ ideatică/ tematică mai largă. Nume de primă mărime pentru poezia albaneză au creat/ creează aici, de la Azem Shkreli, Ali Podrimja, Sabri Hamiti, Sali Bashota s.a. În această galerie de poeti notabili (desi parte dintre ei au luat drumul emigratiei, cu diverse influente asupra modului lor de exprimare, a creatiei lor) se înscriu si cei selectati aici de Baki Ymeri.
Probabil că această carte, căreia, sperăm, i se vor adăuga cît de repede se va putea si altele mai cuprinzătoare. va ajuta cititorii din România si Kosova să perceapă mai bine poezia scrisă în cele două spatii culturale.

Baki Ymeri, Frumusetea frumusetilor/ Bukuria e bukurive, antologie albano-română, versiunea în limba albaneză – Baki Ymeri, postfată : Marius Chelaru, Editura Do-Minor, Bucuresti, 2008