BIBLIOTECA HAIKU
Marius CHELARU
*
Ana Ruse, Efigii ale clipei/ Le effigi dell’attimo, haiku, tanka, haibun, versiunea în limba italiană: Iurie Bojonca, prefată: Vasile Moldovan, desene – Ina Burdută, Nina Vizireanu, Editura Boldas, Constanta 2008, 80 p.
Aminteam cu altă ocazie, relativ la volumul Dealul cu ciresi, publicat în anul 2001 (au urmat: Trăiri de-o clipă, haiku, 2003, Diamante de rouă, haiku, 2004, Respirări – haiku, senryu, tanka, rengay, haibun, Miracolul din clipă, cu haiku, secvente haiku si haibun, 2005), că Ana Ruse, membră a USR, membră a Societătii de haiku din Constanta din anul 1991, cu o sustinută activitate publicistică si editorială, nu doar în domeniul haiku. Dacă Dealul cu ciresi continea poeme haiku, Efigii ale clipei cuprinde sectiunile: Haiku, Secvente haiku, Senryu, Tanka, Haibun.
Ca si în Dealul cu ciresii, Ana Ruse însiruie poemele simplu, fără a fi împărtite în cicluri, pe anotimpuri. De pildă, în ce priveste haiku, în toate sectiunile unde apar astfel de poeme, este preferată mai curând varianta de scriere fără respectarea unor reguli „clasice” ca: numărul de silabe (adică 17 onji, silabe), kigo, regula „unde – când – cum” s.a., adică în „stil modern”. Exemplificăm: în odaia rece/ muscate la geam -/ la poartă, nimeni”; „pe flori de mac/ ultimul haiku – / mi-l fură briza”; „iz de cozonac/ nepotul face primii pasi/ spre Mos Crăciun”; sau un poem cu iz de Bashō: „o broscută/ fără somn risipeste/ stelele din lac”; sau, din sectiunea Haibun (în care secventele de proză au intercalate câte două sau trei poeme haiku), din textul intitulat Gura Infernului: „port turistic -/ larma pescarilor/ netulburată”. Si în tematică se vede suflul „modernului”, dacă ar fi să redăm numai acest poem tanka: „val de greve/ în toată Germania/ si chiar la Paris - / în musuroi de furnici/ se lucrează pe rupte”.
Tematici diverse, impresii de călătorie, curgerea clipei, natura, note de cromatică s.a.., sunt prezente în volumul compozit al Anei Ruse, a cărei prezentare o încheiem cu un haiku: „zâmbet de copil/ urcă spre curcubeu - / uitat e jocul”.
*
Ruboko Sho, Libelula ce-a-nvătat zeii iubirea, tanka erotice, versiunea românească, prefată si note: Leo Butnaru, Editura Fundatiei Culturale Poezia, Iasi, 2008, 158 p.
Leo Butnaru ne propune un volum de poeme „tanka” (o formă fixă specifică liricii nipone care, din punct de vedere formal, are cinci rânduri, conform canoanelor clasice ele trebuind să aibă un anume număr de silabe: 5-7-5, apoi 7-7; la acestea se adaugă si alte reguli de fond), intitulat, în versiunea lui Leo Butnaru, Noptile Komachii sau Timpul Cicadelor. Alcătuit din 99 de poeme tanka (ultimului poem lipsindu-i distihul final – fără a fi cert dacă asa a fost scris sau versurile s-au pierdut în timp), acest volum aparte a fost scris de Ruboko Sho (980-1020?). Tanka „erotică” era, cel putin oficial, necunoscută în vechime, de aceea copiile după poemele lui Ruboko Sho circulau „subteran”. Dar, se pare, erau foarte citite, dat fiind materialele rezistente pe care erau păstrate copiile. Ar fi multe de spus despre acest grupaj de poeme, de la întâmplarea care l-a adus la lumină, cum a fost tipărit în 1985, la Tokyo, declansând un scandal de proportii, ori la „povestea” în sine a acestor poeme. Cele mai multe au fost scrise în semn de iubire fată de Ono no Komachi, ?825 – ?900, faimoasă poetă, considerată una dintre Rokkasen – “Cei sase cei mai buni poeti de waka” ai perioadei Heian, mentionată între cei “Treizeci si sase de nemuritori ai poeziei”. Fiind foarte frumoasă, numele ei (Komachi) a ajuns un simbol al frumusetii feminine în Japonia. Despre ea/ statutul ei social sunt multe legende; după unele a fost concubină, doamnă de companie sau chiar sotie a unui împărat. Ono no Komachi a scris, se pare, mai mult poezie cu teme erotice.
Prin sugestie si simbol, autorul creează o atmosferă erotica si exotică în acelasi timp, în poeme ca acesta: „Precum un bondar mitos,/ Am tot zumzăit de-asupra ta./ O, divine lotus,/ De opt ori s-a oglindit mărgeanul/ În opalina apă-n tremurare.”
*
* *
Antologie de haiku, coordonată de Ion Codrescu, traduceri: Mihaela si Ion Codrescu, coroborată Festivalului International de Haiku din 19-21 iunie 1992, publicată sub egida Inspectoratului pentru cultură al judetului Constanta, Editura Muntenia, Constanta, 1992, 100 p.
În numărul din vară al revistei Poezia, din anul 2007, aminteam antologia Caligrafiile clipei (apărută sub egida Societătii Române de Haiku, Cercul Bucuresti, la Editura Atar, 2004) spunând că, în tara noastră, din câte stiu, prima antologie de haiku a apărut, la Constanta, coroborată Festivalului International de Haiku din 19-21 iunie 1992, coordonată de Ion Codrescu.
De remarcat numărul mare al celor antologati cca. 100 (majoritatea autorilor au avut alocată o pagina, uneori fiind plasate creatiile a doi autori pe o singură pagină), caracterul bilingv (română-engleză). Mai ales prin numele selectate, prin faptul că pune alături creatii ale unor autori din atâtea tări (saisprezece), de pe mai multe continente, care au conceptii diferite, moduri de elaborare a poemului si de întelegere a fenomenului haiku, este mai mult decât un început bun. O notă: cartea reflectă (si prin absenta unor nume), frământările prin care trecea comunitatea creatorilor de haiku de la noi din tară în acele momente, pe care le-am amintit deja în numerele anterioare ale revistei Poezia.
Din dorinta de a oferi un material bibliografic (dar si pentru a sublinia cele spuse anterior), intrând (prin bunăvointa coordonatorului ei) în posesia antologiei, amintim că sunt creatii semnate de – România: Adina Ciugureanu, Adrian Amuza, Aidar Bechir, Alexandru Prundea, Ana Ruse, Anca Tufis, Andreea Constantin, Andreea Rosu, Anghel Curti jr., Aurel Rău, Bogdan-Mihai Nicolae, Camer Bolat, Cora Axinte, Cristina Georgeta-Gheorghe, Cristina Marin, Dorin Paul Bucur, Dumitru Ene-Zărnesti, Elena Băjenaru, Elena Burciu, Eliana-Flora Negrici, Gelu Tofan, Ion Bosnigeanu, Ion Codrescu, Ion Faiter, Ion Rosoiru, Irina Popisteanu, Laura Văceanu, Lavinia Dan, Luiza Popa, Luminita Cojocaru, Marina-Dea Tudor, Marius Proicea, Mihaela Codrescu, Nicolae Tigaret, Olga Dutu, Olivia-Diana Bangal, Petrică Grama, Radu Patrichi, Simona Sîrbu, Sorin Rosca, Stefania Butu, Stefan Cucu, Valentin Busuioc, Victor Mocanu; si din străinătate: SUA – Alexis Rotella, Arizona Zipper, Doris Heittmeyer, Elisabeth Searle Lamb, Francine Porad, Garry Gay, Jane Reichhold, Patricia Neubauer, Lee Gurga, L.A. Davidson, Penny Harter, Penny Harter, Rafael De Gruttola, Richard Tice, Robert Spiess, Tom Tico, Virginia Brady Young, Werner Reichhold, William J. Higginson, JAPONIA: Gakuyu Tada, Hiroshi Itoh, Ikuyo Yoshimura, Isao Kagaya, Kazuya Kashiwazaki, Koichiro Obata, Kōko Katō, Nankei Kawano, Ryuhei Nishiyama, Ryuseki Takahashi, Seisui Amada, Shoichi Saeki, Takeshi Nakada, Toka Nogi, Yasuharu Kobayashi; Franta – Alain Keveren, Jean Antonini, Jean-Marc Demabre, Jean-Pierre Poupas, Patrick Blanche, Pierre Courdaud, Georges Friedenkraft, Bruno Hulin; alte tări: André Duhaime, Ruby Spriggs, Herb Barett – Canada, Bart Mesotten (Belgia), Darko Plažanin (Croatia), David Cobb (Marea Britanie), Ertore José Palmero (Argentina), Fabrizio Virgili (Italia), Gabriel Rosenstock (Irlanda), Günther Klinge (Germania), Hans Matye (Germania), Honor Allingham (Noua Zeelandă), H.F. Noyes (Grecia), James Kirkkup (Marea Britanie), Janice Bostock (Australia), Jian Hua Ruan (China), John Knight (Noua Zeelandă), Tadao Araki (Germania).
Dată fiind plecarea dintre noi în acest an a lui William J, Higginson, încheiem cu cele două poeme ale lui din antologie: „unghiurile stîngace/ de la acoperis/ se pierd sub nea”; „Amurg primăvara:/ luna-nvăluie/ stejarul desfrunzit”.
*
Rengay cu prietenii, antologie realizată de Radu Patrichi si Ana Ruse, Editura Europolis, Constanta, 2004, 56 p.
Radu Patrichi si Ana Rusepropun această antologie de poeme rengay (poem în lant; de la „ren”: legat, si „gay”: numele inventatorului), gen creat de poetul american Gary Gay; scris în notă de glumă. Varianta creată de Garry Gay (co-fondator si primul presedinte, între 1989-1990, al Haiku Poets of Northern California, fost presedinte al Haiku Society of American) înseamnă 6 poeme haiku, scrise de 2-3 creatori, legate, pornind de la o temă/ imagine anume. În acelasi timp, fiecare poem ar trebui să poată fi citit (să aibă sens) si separat. Există si „tipologii”/ reguli ale legăturilor probabile între aceste poeme (de pildă, când sunt doi participanti, I si II: versul 3 din primul haiku, pentru poetul I ar trebui să fie legat cu versul 2 din primul al celui de-al II-lea, apoi I –3, II 3 – I 2, I 2 – II 3 s.a. în ce priveste regulile – gruparea pe anotimpuri, de pildă, dar si altele). De notat că poetii americani,încă de la început, au avut variatii în ce priveste numărul de silabe din fiecare poem din rengay.
Primul rengay creat de doi poeti, Deep Winter, a fost scris pe 9 august 1992 de Garry Gay si Michael Dylan Welch (acesta l-a publicat în Welch's Frogpond, Rengay Clarified, în vara lui 1995; tot în acest eseu Welch a inserat primul rengay la care au participat trei membri – A Rain of Leaves, compus la 18.11.1993 de către D. Claire Gallagher, Patrick Gallagher si Michael Dylan Welch; de notat că desi Deep Winter a fost primul rengay compus de două persoane, primul astfel de poem care a fost publicat este Canoe Through Autumni, scris de Garry Gay si John Thompson). La noi în tară primul rengay (semnat de Garry Gay si John Thompson) a fost publicat foarte putin după asta, în 1993, în revista Albatros, numărul 2 din acel an. Se făceau si precizările necesare pentru receptarea corectă a acestui tip de poezie, cum de altfel face Radu Patrichi în cele două pagini „în loc de prefată” ale acestei antologii.
Re-amintim că rengay s-a revendicat ca „variatiune” a „poemelor legate” japoneze, tip renga, adesea scrise în colaborare. Constă în două strofe/ ku, cel putin dar adesea sunt mult mai multe. Reluăm, pe scurt câteva date despre acest tip de poezie: cea mai populară formă de renga în perioada Edo era kasen (36 de versuri); de regulă, trebuia să se refere la flori (termenul pentru procedeu: hana no za/ locul florilor) măcar de două ori. iar la lună (tsuki no za/ locul lunii) odată. Se spune că cea mai veche renga este în Man'yō-shū: Ōtomo no Yakamochi si o călugărită budistă au compus împreună/ au făcut un schimb de poeme pentru ca, în Shin Kokin Wakashū / Noua colectie de waka vechi si noi, datată în 1205 sau 1206, să se consacre definitiv ca stil (era hyakuin renga, un poem cu până la 100 de strofe); majoritatea regulilor/ shikimoku, se spune, au fost definite în perioadele Kamakura (1185-1333) si Muromachi (1336-1573). În perioada Edo regulile s-au simplificat mult, căpătând o tentă mai pronuntată de umor – acest stil s-a numit haikai no renga / poeme comice înlăntuite. Popularitatea renga a scăzut mult în perioada Meiji (1868-1912). Exemple de notiuni/ cuvinte care au căpătat si putere de shikimoku: hokku: prima strofă din renga, 5-7-5- silabe; de regulă era creată de un oaspete special; include un cuvânt referitor la anotimp / kigo, ca si kireji / cuvânt care taie, care genera o pauză în text; waki: a doua strofă, 7-7 silabe. Traditional compusă de cel care organiza/ prilejuia adunarea; daisan: strofa a 3-a, 5-7-5; ageku: ultima strofă; desăvârsea compozitia; kuage : după ageku se spunea într-o notă câti poeti fuseseră si câte ku spusese/ citise / compusese fiecare; s.a.
În România renga este practicată de ceva vreme. În 1994 a luat fiintă „Scoala de Tanka si Renga”, la Slobozia, girată de unul din cei mai importanti creatori de gen de la noi, Serban Codrin – a functionat până prin anul 2000.
Participă la poemele din aceste antologie, singuri sau în colaborare, poetii: Radu Patrichi, Serban Codrin, Vasile Moldovan, Ana Ruse, Ioan Găbudean, Dan Doman, Letitia Iubu, Sonia Cristina Coman, Laura Văceanu, Constantin Păun, Elena Manta Ciubotariu, Bogdan Pascu, Iulian Dămăcus, G. Groza-Gentiana, Nicolae Stefănescu, Ecaterina Dărăban, Marc Orheianu. Astfel, sunt rengay create de un poet (Radu Patrichi, Dan Doman), doi poeti (ex: Radu Patrichi cu Ana Ruse, Letitia Iubu, Dan Doman, Sonia Cristina Coman, Laura Văceanu, Constantin Păun, Elena Manta Ciubotariu, Bogdan Pascu, Serban Codrin, Iulian Dămăcus; G. Groza-Gentiana si trei (Serban Codrin, Radu Patrichi, Vasile Moldovan).
Încheiem cu un rengay semnat de Serban Codrin (S.C.), Radu Patrichi (R.P.) si Vasille Moldovan (V.M.): „Ascultând orga/ lui Johann Sebastian - / o crizantemă” (S.C.); „De atâta liniste/ cade pocnind o nucă” (R.P.); „Bocitoarele/ amutind dintr-o dată - / cântă un greier” (V.M.); „Numai temporar/ ni-i viata-ncredintată - / amurg de toamnă” (S.C.); „te astept la fereastră/ în tic-tacul pendulei” (R.P.); Prin perdea luna/ iluminează zloata: / - «Opreste, clipă!” (V.M.); „Prizonieră - / o floare fără nume/ în gardul cu spini” (S.C.); „Drum prin Bărăgan - /trenul taie în două/ singurătatea” (V.M.).
Ulterior, în anul 2006, Ion Untaru si Radu Patrichi, publicau Din tainele prieteniei – poeme tanrenga, la Editura Amurg sentimental, Bucuresti, 2006, despre care am scris în revista Poezia, în vara lui 2007.
*
Midori Tanaka, Fingertips on the piano, haiku, editie japoneză-engleză, Tokyo, Japan, 2008, 38 p.
Midori Tanalks scrie în această carte că, într-un moment mai dificil al vietii ei, a descoperit ce înseamnă haiku. Si, peste câtiva ani, a creat această carte, aceste delicate Degete pe pian, dintre care cel mai „vechi” a fost scris în anul 2000. Concepută si ca un obiect în sine, delicat si frumos, cartea grupează poemele în manieră clasică, pe anotimpuri. De asemenea, Midori Tanaka păstrează în cea mai mare parte a cazurilor si „regula kigo”, renuntând însă – uneori numai aparent – la maniera clasică de a scrie haiku odată ce ajungem la numărul de silabe (5-7-5). Spun numai aparent pentru că multe dintre poemele care în engleză nu au acest număr de silabe, îl au însă în limba japoneză. (în unele poeme în traducerea în engleză, din cauza nepotrivirilor de vocabular cu limba japoneză, pot apărea si pleonasme: de pildă „mica pălărie/ în casa de tară/ au trecut verile”; în versiunea engleză, versul al doilea: „at the country cottage” – cottage = casă de tară; country = aici cu sens – „de tară”; în versiunea japoneză nu am văzut acest pleonasm) Poate că si acesta este un exemplu despre dificultatea de a transpune un haiku din japoneză în engleză sau altă limbă (de altfel, nici în ce priveste versiunea în română lucrurile nu ar sta diferit în multe cazuri), chiar dacă tot autorul face acest lucru. De asemenea, mai multe poeme sunt ancorate în modern mai curând si în ce priveste vocabularul („tusind la telefon/ «esti bine?»/ întreabă prietenul meu orb”). Încă două degete de pe clapele cărtii semnate de Midori Tanaka: „degetele/ pe pian/ adâncesc iarna”; „zori de primăvară/ motăie/ - eu în copilărie”.
*
Thierry Cazals, L’arc-en ciel sur la balançoire. Hommage à Niji Fuyano (1943-2002), editat de L’Association Français de Haïku, Lyon, 2008, 38 p.
Niji Fuyano este pseudonimul unei poetese japoneze, Junko Yotsuia. (în limba japoneză, precizează Jean Antonini, „niji” înseamnă „curcubeu”, iar „fuyano” - „pământurile iernii”. Sunt reunite în carte o serie de eseuri (Par-delà les frontières, Couleurs premières, Dialogue avec la blancheur, Poésie de la mue, La danse de la lisière, Le repos des courbes – scrise de un autor francez de haiku, Thierry Cazals) despre creatiile lui Niji Fuyana, probabil primele creatii de acest fel în literatura de specialitate franceză (subl. Jean Antonini) despre un poet japonez contemporan japonez. În aceste eseuri poemele citate sunt traduse în franceză de către Niji Fuyano si sotul ei, Ryu Yotsua, iar ilustratiile sunt după desene de Niji Fuyano.
În semn de omagiu pentru Niji Fuyano, câteva haiku ale ei în limba română: „Începutul iernii –/ soarele moale al diminetii/ născut de stropitoare.”; „Obscuritatea/ pe gambele tinerei/ care scoate apă”; „în camera neagră/ am uitat o ilustrată/ cu flori de cires”; „nu stiu nimic de acea tară/ unde cerbii aruncă/ umbrele adânci”. În încheiere, un haiku al lui Thierry Cazals (comentat de Niji Fuyano; comentariul este în carte, în eseul Poésie de la mue: „fulgi de toate dimensiunile/ insecte de toate mărimile/ singurătate”.
*
Semnalăm aparitia World Haiku, 2009, nr. 5, editată de Ban’ya Natsuishi, World Haiku Association, Fujimi, Saitama; Publisher: Shichigatsudo, Tokyo, Japonia. Acest număr al antologiei/ revistei anuale a WHA, cu sediul în Japonia, cuprinde sectiunile: Works (partea de antologie haiku; cea mai cuprinzătoare) – în care sunt antologati 177 de haijini, din România: Magdalena Dale, Marius Chelaru, Mahmoud Djamal, Vasile Moldovan, Valentin Nicolitov, Junior Haiku (tineri haijini din Japonia si Noua Zeelandă), Haiku Criticism (cuprinde textele: Toshio Kimura – he Missing link: From Classic to Modern – Modern Japanese Haiku Observed From Overseas, Alexandr Prokopiev – A journey to The Quintessence, Karunesh Kumar Agrawal – Haiku in India, Jim Kacian – State of Art: Haiku in North America 2007), World Haiga Gallery.
Ban’ya Natsuishi si colaboratorii lui au realizat si de această dată un număr cuprinzător, cca.200 de pagini, deschizând o altă fereastră spre ce înseamnă World Haiku Association, relevând unele aspecte ale „fenomenului haiku” de azi.
*
Semnalăm numărul 39 al revistei trimestriale de haiku Ginyu, care apare la Fujimi, Saitama, Japonia, fondată în 1998 de Masayuki Inui (pseudonim Ban’ya Natsuishi) – actualul redactor sef, si Sayaumi Kamakura. În acest număr, printre altele: Ginyu haiku gallery, selectată si comentată de Ban’ya Natsuishi, eseuri si articole (notă: un spatiu generos este dedicat the 3rd WHA Japan’s General Meeting) (A report on the 3rd WHA Japan’s General Meeting, de Fumiko Kaido, The Exhibition at the Riga Foreign Art Museum Latvia, de Yuko Tange, eseuri/ articole semnate de Ban’ya Natsuishi, Sayumi Kamakura s.a.), book reviews, haiku semnate de autori din mai multe tări/ continente (Ban’ya Natsuishi, Sayumi Kamakura, Kaoru Miwa, Ryokusei Andô, Tateo Fukatomi, Shin’ichi Suzuki, Toshio Kimura, Sômin Yoshida, Tini Piccini, Michel Favriaud s.a.
