BIBLIOTECA HAIKU
Marius CHELARU
Ioan Găbudean, Tăceri, antologie de micropoeme în stil haiku, Editura Lyra, Tîrgu-Mures, 2008, 160 p.
Cu profesorul Ioan Găbudean de la Tîrgu Mures, un nume cunoscut de ani buni în peisajul liricii nipone de la noi, ne-am mai întîlnit în paginile „bibliotecii haiku”, fie legat de cărtile pe care le-a publicat, fie de activitatea editorială (cărti, reviste, reviste scolare) sau de diverse activităti cu elevii. De data aceasta este vorba despre o antologie de micropoeme în stil haiku, Tăceri.
După un debut literar în 1979, apoi în volum în 1992, au urmat o serie de plachete si volume, un număr însemnat fiind de poezie de sorginte niponă, în diverse genuri (haiku, tanka, rengay) dar si poeme într-un vers, rondeluri, catrene, epigrame, aforisme s.a.
Volumul (cu o tematică si cromatică diversă, probabil adunînd creatii din ani) este realizat într-o frumoasă colaborare cu copiii – coperta si desenele din interior (care sporesc nuantele de prospetime) sînt creatii ale elevilor de la Gimnaziul „George Cosbuc”, din Tîrgu Mures, coordonati de prof. Eugenia Szabo.
Doar semnalăm, prin faptul că trăsăturile de tipul conciziunii si „distilării” cuvintelor caracterisitce poeziei de sorginte niponă se pot regăsi în multe din poemele culese aici, si volumul Se anuntă fericire, poeme de dragoste, Editura Nico, Tîrgu Mures, 2008 – „Aceste tobe indiscrete/ transformă cuvintele mele de dragoste/ în poeme rock!” – din poemul Cuvinte de dragoste)
Revenind la Tăceri, cîteva micropoeme de Ioan Găbudean: „Pe sevalet/ doar umbra pictorului/ în amurg”; „Un fluture alb/ pe sîrma ghimpată –/ armistitiu”; „Zvon de april – / miresmele livezii/ în poarta raiului”; „Primăvară –/ în noptile cu lună/ felinare în salcîmi”.
Ion Marinescu-Puiu, Întoarcerea cocorului/ The Return of the Crane, haiku, senryu si micropoeme, editie bilingvă engleză-română, traducere în limba engleză si prefată de Magdalena Dale, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008, 96 p.
Venit de pe tărîmul epigramei, Ion Marinescu-Puiu a scris mai multe genuri de poezie de sorginte niponă (tanka, senryu, haiku), dar si poeme într-un vers. În 2008 a publicat un volum intitulat Întoarcerea cocorului, cu haiku, senryu si micropoeme, la care facem acum referire, si în care „vechea dragoste”, epigrama, se întrevede prin tusele de umor, ironie/ autoironie. Respectă cu precădere regula celor 5-7-5– silabe, dar reuseste texte care plac (fapt care se vede si din aprecierile primite la concursurile de pe „Romanian Kukai”), dintre care cităm cîteva: „O ciocîrlie/ Cu primii stropi de rouă/ Îsi drege glasul”; „Noapte tîrzie – / Doar parfumul teilor/ Mia trece strada”: „Toamnă tîrzie – / Măturătorii o-ndeasă/ În tomberoane”.
De remarcat si prefata Magdalenei Dale, cunoscut haijin si traducător în limba engleză a poeziei de sorginte niponă.
Constantin Stroe, Casa bunicii/ Grandma’s house, poeme haiku, editie bilingvă, română-engleză, traducere poemelor: prefată de Vasile Moldovan, traducerea în engleză a prefatei: Mihai Popescu, Societatea Scriitorilor Militari, Bucuresti, 2008
Unul dintre haijinii români ale căror creatii au fost publicate si peste hotare (Croatia), Constantin Stroe (care, în viziunea lui Vasile Moldovan, prin aceea că „acordă atentie plantelor plăpînde si fiintelor firave”, este un urmas al lui Kobayashi Issa, iar, pentru că bunicii au un loc în poemele lui, se aprope de Barbu Stefănescu Delavrancea, care „si-a nemurit bunciii în proză”), debutat în volum în 2004, publică o carte de poeme haiku intitulată Casa bunicii. Atît Radu Voinescu, în prefata la un volum de poezie „occidentală”, La început a fost iubirea, cît si Vasile Moldovan, au remarcat dorinta autorului de a trudi pentru slefuirea poemelor. As adăuga si nuantele nostalgiei, apăsarea degetelor timpului pînă si pe amintiri. Cîteva poeme din carte: „Bătrîn în iarnă –/ cutia lui postală/ e goală iar si iar”; „Cuibul de barză/ si casa bunicii –/ ambele goale”; „Un bătrîn/ la brat cu umbra…/ depănînd amintiri”.
Utta-Siegrid König, Itinerar spaniol – Arosu-Galben. Sub cea de-a doua rază… secvente si fotosecvente în stil tanka, editura Editura Cetatea Doamnei, 2008
În Poezia, vară 2007, scriam despre o carte a Uttei-Siegrid König, Itinerar grecesc – Alb Albastru. Sub raza cea dintîi… secvente si fotosecvente în stil haiku, apărută la editura Editura Cetatea Doamnei, 2006. Sub „semnul celei de-a doua raze” autoarea, care, din cîte stiu, locuieste la Piatra Neamt, a continuat cu o carte construită din punct de vedere tipografic/ grafic si conceptual după aceeasi formulă interesantă „de a reda trăirile acelei” (spuneam în 2007) „clipe de lumină pentru cuget, simtire si suflet”, pornind de această dată, cu gîndul la Gaudi, în timpul unei călătorii prin Spania (mai ales Barcelona), dar nu numai (Italia, Monaco, Andorra, Austria, Marea Mediterană). De data asta sînt „secvente si fotosecvente în stil tanka”, adică, la fel cu cealaltă carte, fotografii ale locurilor prin care a trecut în această călătorie, însotite de poeme tanka.
Si acest volum stă tot sub semnul detaliului, des invocat si de autoare în preambul. Cîteva poeme din această călătorie printre evuri: „Lumina lunii -/ din gol în gol pe ziduri/ dezvelind urma/ unei lumi dispărute/ în adînc de secole”; „Pete de culori/ aruncate haotic – / covorul plajei,/ un singur gol albastru/ de la mare pînă-n cer”; „Abia zărite/ pe găvane de stînci/ case răzlete – / pretutindeni verdele/ decupînd ferm azurul”.
Hélène Boissé, Le jour ne se lève jamais seul, haikus, Édition AFH (Association Française de Haïku), Lyon, 2009, 30 p.
Autoarea canadiană Hélène Boissé a publicat mai multe volume de poeme (Je n'écris plus, 1990, Et autres infidélités, 1990, De l'étreinte, 1995, Silence à bout portant, 1999, Tirer la langue à sa mère, 2000, Tout a une fin, 2005, Sentir la terre, 2005), la începutul lui 2009 si o plachetă de haiku, Le jour ne se lève jamais seul.
Cîteva poeme din acest volum semnat de Hélène Boissé (din categoria celor care ar putea suscita discutii pe tema modern/ schimbare si traditional: regula silabelor, 5-5-7, este adesea mult depăsită – sînt poeme si din 24 de silabe; de asemenea si cea a kigo, cezurii s.a.), care scrie că „datorită haiku, am ajuns din ce în ce să simt că Terra este un loc locuibil”: „ca să se ridice/ zilei nu-i trebuie decît cîteva minute/ – eu sînt acolo.”; „o reuniune – / mai multe guri se miscă/ agitînd aerul”; „tusnami – / îngrămădeală de cadavre/ surori frati”.
*
Primul cocor (romanian haiku, anul 1 de concurs), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009, 186 p.; Antologia Romanian Kukai. Aprilie 2007 – martie 2009, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2009, 120 p.
Despre „Romanian Kukai”, blog românesc de poezie de sorginte niponă (alcătuit, cum spune Corneliu Traian Atanasiu, în Cuvînt înainte, după modelul Shiki Monthly Kukai), am amintit în „Biblioteca haiku”. Structura cărtii (al cărei coordonator este Dan Norea – care defineste demersul acesta editorial drept un „volum colectiv”, si nu o antologie stricto sensu) este următoarea: Cuvînt înainte, de Corneliu Traian Atanasiu, Cuvînt un pic după, de Dan Norea, Generalităti despre concurs, Regulamentul concursului, Partea a-I-a – Poeme premiate în concurs (reuneste poeme premiate începînd cu prima etapă, din 25.11.2007, pînă la etapa a 52-a, din 16.11.2008), Partea a II-a – Cîtiva poeti ai grupului de haiku.
Dincolo de faptul că sînt reunite sute de poeme, numerosi autori (asa că nu amintesc nume, pentru a nu păcătui prin omisiune; mentionez doar că, în afară de creatori cunoscuti, blogul a prilejuit publicarea creatiilor unora veniti mai recent pe plaja poeziei de sorginte niponă sau, poate, mai putin vizibili, din varii motive, anterior), cred că cel mai interesant este să remarcăm, în afara demersului editorial în sine, maniera în care sînt scrise creatiile reunite în carte. Foarte pe scurt, putem vedea urmate o serie de „linii”, de la încercarea de a respecta regulile „clasice”, cît mai riguros, la varianta modernă, cu asa-numitele „key words” si tot ce presupune ideea de „modernizare” , nu doar în varianta WHA. Si faptul că ele sînt asezate asa cum au apărut pe blog, cum au fost apreciate la jurizare, fără gruparea în vreun fel sau altul, pe anotimpuri sau după alte criterii, ajută la evidentierea faptului că există o diversitate de stiluri, de moduri de scrie haiku.
Antologia Romanian Kukai, cu o introducere (http:// romaniankukai.blogspot. com/) semnată de Corneliu Traian Atanasiu, urmată de Cuvîntul antologatorului, de Manuela Miga, structurată pe sectiunile: Iar primăvară, Plictisul verii, Luna si culorile toamnei, Misterul iernii, Anul Nou, Ciocîrliile de pe Dealul Cucului si pepenii, Groapa de gunoi (maniera de împărtire este explicitată de antologator), subliniază, printre altele, o dată în plus, diversitatea de stiluri, de moduri de scrie haiku despre care aminteam. Aceasta poate însemna mai multe lucruri, în opinia mea – a). de la faptul că parte dintre autori s-au format „pe căi proprii”, mai curînd, decît sub umbrela unei grupări anume (si aici mă refer, avînd în vedere si faptul că ar necesita si o discutie în detaliu, si la blogul romaniankukai, dar nu numai); b). acolo unde totusi există într-o formă sau alte spiritul unei „grupări”, el nu este încă nivelator, desi se pot vedea trăsături/ căutări/ teme/ motive comune – evidentiate, iată, printre altele, si de modul în care au putut fi grupate poemele de antologator); c). iesirea pe plan international a autorilor români înseamnă nu doar posibilitatea cresterea calitătii creatiilor, ci si ralierea la unele tendinte teoretice/ practice frecvente/ discutate în alte colturi ale lumii (aminteam, de pildă, despre „key-words” si tendintele „moderniste”).
În opinia mea, cele două cărti pot fi analizate din cîteva puncte de vedere dar pot fi privite si ca un interesant peisaj al unei secvente din tabloul poeziei de sorginte niponă (în spetă, haiku) din tara noastră.
Florin Grigoriu, Adina Enăchescu, Autoare de haiku din România, Editura Societătii Scriitorilor Români, Bucuresti, 2008, 180 p.
Este o initiativă interesantă, semnată Florin Grigoriu si Adina Enăchescu, lăudabilă din multe puncte de vedere, remarcabilă poate în primul rînd pentru materialul bio-bibliografic pus la îndemîna cititorilor interesati (dar nu numai – sînt si consideratii teoretice, detalii despre miscarea haiku, activitatea revistelor s.a.) – subliniez acest aspect si deoarece, cum am mai mentionat, este necesară, dincolo de critica/ analiza coerentă si concretă a textelor, cunoasterea „miscării haiku”, a fenomenelor interne, a modului în care au posibilitatea să se manifeste creatorii în tară, a legăturilor cu exteriorul, a autorilor care se încumetă pe acest tărm delicat si deloc simplu care este poezia de sorginte niponă, în spetă haiku. Acesta este, de altfel, si unul dintre scopurile rubricii de fată, intitulată Biblioteca haiku.
Sînt nu numai texte ale autoarelor de haiku din România, ci si materiale bibliografice, informatii, observatii/ remarci despre miscarea haiku din România, cum este receptată în tară si peste hotare (cartea cuprinde si pagini despre premiile obtinute de haijinii români – sînt amintiti si bărbatii, dar preponderent, dată fiind directionarea lucrării, accentul este, firesc, pe autoare) s.a. Autorii au în vedere atît volumele publicate pe hîrtie, antologiile, revistele, cît si ce se întîmplă în spatiul virtual.
Despre Adina Enăchescu am avut ocazia să mai scriu în Biblioteca Haiku, si dat fiind că lucrarea este despre doamne, mă voi opri cale de cîteva rînduri la Florin Grigoriu, si el un nume cunoscut nu numai între autorii de poezie niponă. Profesor de matematică, este autor a 30 de volume (versuri, teatru, monografie, renga, haiku, senryu, eseu, note literare, s.a.), prezent în zeci de antologii în domeniul poeziei nipone.
„Haiku”. Revistă de interferente culturale româno-japoneze, anul 19, nr. 41/ 2009, primăvară-vară
Cel mai recent număr al revistei „Haiku” are un sumar bogat, din care spicuim: despre antologia WHA 2009 (în care sînt semnalati de către Vasile Nicolitov, cum am făcut si noi în revista „Poezia”, numărul de primăvară, poetii români publicati), selectii de poeme haiku, tanka, senryu, poeme într-un vers – poeti ai „Societătii române de haiku”, un scurt istoric al Poemului haiku în Germania, de Klaus-Dieter Wirth, în engleză, si în versiunea română a lui Vasile Moldovan (toate textele sînt, de altfel, în română si în engleză/ franceză), renku de Ana Udrea, poeme haibun semnate de Bruce Ross, SUA, o sectiune de traduceri – cu o Antologie a poemului scurt japonez, poeme haiku francofone, poeme românesti premiate la concursuri internationale, recenzii: la cartea lui Vasile Nicolitov, De la un poem la altul, semnată de Mihai Popescu, la volumul De lîngă inimă, de Ioan Marinescu, semnată de Magdalena Dale, un articol despre preocupările din domeniul haiga si foto haiku, de Dumitru Radu, un „remember” Mioara Gheorghe (Mioara Gheorghe a devenit amintire), semnat de Vasile Nicolitov s.a.
