BIBLIOTECA HAIKU
Marius CHELARU
Magdalena Dale, Ecourile tăcerii/ The echoes of silence. 12 x 12 poeme haiku, cuvânt înainte de Radu Cârneci, Editura Verus, Bucuresti, 2009, 172 p.
În, Poezia, numărul din vara lui 2007, scriam despre o carte a Magdalenei Dale, din Bucuresti, membră a Societătii Române de Haiku, prezentă în diverse reviste din tară si străinătate, anume despre volumul Perle de rouă/ Dew pearls, 9 x 9 poeme tanka. Spuneam atunci că volumul contine 9 x 9 (probabil după un algoritm numerologic semnificativ pentru autoare) poeme grupate 9 în sectiuni tematice. De data aceasta ne propune un volum de haiku grupate în 12 „sectiuni”, cu câte 12 poeme (12 x 12) – Zorii anului, La gura sobei, Un mănunchi de ghiocei, Floarea de cires, mireasmă de tei, Ploaie de vară, Zilele lui Cuptor, Lacul cu lotusi, Raze de lună, Licurici si stele, Vară indiană, Pomul de Crăciun. Am putea si citi carte si astfel – fiecare „sectiune” este pentru una dintre lunile anului. Dacă la Perle de rouă fiecare pagină „găzduia” un singur poem, cu versiunile în română si engleză, aici pe pagina pară sunt două poeme în limba română, pe cea impară, fată în fată asadar, versiunile în engleză.
Magdalena Dale, o autoare la curent cu felul în care se scrie haiku si în Europa, si în America sau Japonia, practică un stil modern. Să exemplificăm. „Regula” silabelor” (5-7-5), de pildă, nu este urmată/ respectată cu obstinatie, desi diferentele nu sunt atât de mari cum se poate constata la mare parte dintre poetii care scriu în engleză (în general este vorba despre o silabă plus sau minus) – „Noaptea târziu…/ razele lunii printre/ visele mele”; „Un fulg de nea/ se aseză în palmă – / poemul nescris” (la ambele primul vers are patru silabe); sau „Caligrafie – / umbra crengilor goale/ pe zăpadă” (ultima linie are o silabă mai putin); „Singurătate…/ un bob de rouă cuibărit/ în lotusul alb” (linia din mijloc are 8 silabe). De altfel si în versiunea engleză (traducerea îi apartine), caută variantele care să fie cât mai aproape de imaginile din limba română. Însă, totodată, este atentă, pe cât se poate, la expresiile tipice limbii engleze, fapt constatabil încă de la titluri – „La gura sobei” („By the fire place”) sau „Zilele lui Cuptor” („Dog days”). În ce priveste kireji – plasarea lui este diferită, functie de context. Cezura poate fi cratima sau punctele de suspensie – exemplele de mai sus lămuresc si aceste aspecte. Poate fi si implicit. Sau chiar lipsi – „Picuri de rouă/ cuibărite în floare/ lacrimi în noapte. În ce priveste kigo, în această carte Magdalena Dale este mai curând adepta viziunii „clasică”, decât a variantelor tip „keyword” propuse de cei care au initiat si promovat „Tokyo Manifest”.
Concluzionând, în poemele Magdalenei Dale sunt folosite, într-o măsură mai mare sau mai mică, mai toate „ingredientele” tipice poemului nipon haiku, de tip aware (stare emotională intensă, bucurie, frumusete), jocul perpetuu dintre fueki (etern) si ryuko (vremelnic) care contribuie la unicitatea unui genului haiku, dar si mei (frumusetea naturii) ori sabi (tristetea solitudinii, apăsarea timpului).
H
Ioan Găbudean, Cerul meu de acasă/ My Home’s Sky, poeme într-un vers, versiunea în limba engleză: Brădut Crisan Suciu, Ileana Sandu, Ioana Stoica, Editura Mures, Târgu Mures, 2009, 70 p.
Ioan Găbudean ne propune o antologie de autor care cuprinde 104 de poeme într-un vers, selectie din patru plachete (Paznic de fluturi, 2002, Esente, 2006, Eternitate, 2007, Risipă, 2008) publicate între 2002-2008, anume Cerul meu de acasă, cu un moto din Ion Pillat: „Stă încărcat poetul ca toamnele de rod”. De altfel, capitolele acestei antologii poartă numele plachetelor din care este selectia.
După ce am aflat că pe coperta cărtii este fotografia casei părintesti a autorului, din comuna Cipău, în minte cu amintirea casei copilăriei mele, din satul mamaiei, am privit mai „aplecat” cartea lui Ioan Găbudean, dincolo de scriitura în sine (lăsând, altfel spus, analiza pe text în plan secund), si în termenii propusi de Genette, si din punct de vedere al peritextului (prezentare editorială, nume de autor, titlu, subtitluri, intertitluri, dedicatie, prefată – aici „precizare”, note) si epitextului. La urma urmelor, Furetière scria că titlul este un veritabil proxenet al cărtii, avînd, spune Genette (Praguri, 1987) si functie de seductie. Astfel, putem privi titlurile sectiunilor cărtii (Paznic de fluturi, Esente, Eternitate, Risipă) si ca o manieră de reîntregire a metaforei din titlu. În plus, urmărind acelasi rationament, volumul se deschide cu un poem intitulat Amintiri („Mereu revin în sat, cu zmeul de hârtie-n gând”) si să încheie cu unul intitulat Cipău („Sub cerul meu de-acasă cascade de-amintiri”). Nu stiu dacă Ioan Găbudean a căutat deliberat aceste elemente, dar volumul se subsumează, în viziunea mea, cititorul, unui model de reîntregire a unei metafore care stă sub semnul „Cerului de acasă”.
Într-o lume în care statisticile numărului strivesc adesea individul, în care ideea de globalizare tinde să anuleze frumusetea dată de alteritate, de diversitate, poezia înseamnă dragoste, vis, dorintă, sperantă, căutare si mister, intimitate si pasiune. Sau, în termenii lui Genette, pentru care opera nu mai semnifică nimic dar, atunci cînd are parte de acest privilegiu, semnificatia îi este dată de cititor, atunci poezia nu se poate frînge din inima omului.
Câteva poeme din cartea semnată de Ioan Găbudean: Fatalitate – „Nisipul din clepsidră a obosit si el…”; Patimi – „În cimitir, umbra Lunii răstignită pe cruce.”; Fosnet – „Cu frunzele ciulite, plopii ascultă vântul.”; Mama – „Adună într-o năfrămută firimiturile vietii.”
H
Dumitru Ene-Zărnesti, Simfonia anotimpurilor/ Season’s Symphony, proză scurtă (haibun), versiunea în limba engleză: Carmen-Laura Baltă, Editura Ex-Ponto, Constanta, 2009, 116 p.
O nouă carte de haibun ne oferă Dumitru Ene-Zărnesti, semnatarul a mai multe volume de lirică niponă, dar nu numai (Bătrâne Cronos, de-ai mai vrea, versuri, 1993, Clopote de lut, versuri, 1995, Zefir nipon, haiku, 1996, Cocorul de pază, hiku, 2000, Albastrul mării, haiku, 2001, Fulguratii lirice, versuri, 2002, Sarpele si gentiana, roman, 2003, Gânduri haijine, haiku, 2007, Sentintă amânată, roman, 2008).
Fără a le grupa distinct în ciclurile pe anotimpuri, autorul construieste o carte despre munte, despre sat, despre natură, copilărie, inocentă, curgerea timpului, locuri dragi (Borsec, Rarău, Hanul Ancutei, Casa din deal, un „Târg de altădată” s.a.), nostalgie si reverie. De altfel si coperta, amintindu-ne de ce am scris mai sus, la cartea lui Ioan Găbudean, este un colaj de fotografii reflectând, în mare, cele scrise în volum – peisaje, flori autorul cu cei dragi pe munte s.a.
Spre exemplificare, un fragment dintr-un haibun semnat de Dumitru Ene-Zărnesti, intitulat Curcubeul: „De pe faleză cobor pe plajă. Covorul de scoici de la marginea apei trosneste usor sub pasi. Vuietul mării se amplifică pe plaja pustie. Se înnourează brusc. Câteva fulgere brăzdează cupola cerească. Tună prelung. Frunzele sălciilor freamătă […] Plouă cu găleata. […] După un timp, ploaia încetează. Deasupra mării apare curcubeul. Mai picură – /Deasupra mării/ curcubeul”.
H
Maria Adam, Petunii, haiku, Editura „Amurg sentimental”, prefată de Florin Grigoriu, Bucuresti, 2009, 78 p.
Maria Adam, un nume mai nou în peisajul liricii de sorginte niponă de la noi din tară, a ales să îsi structureze cartea grupând poemele în sectiunile: Primăvară, Vară, Aspecte ale lumii, Toamnă, la care se adaugă alte două, anume Anul nou si un grupaj de senryu.
Scriam într-o lucrare mai amplă despre poemul de filiatie orientală în România, în sectiunea cu privire la poezia de sorginte niponă (fragmente prescurtate au apărut în revista „Dacia literară”) că, în Japonia (de ceva vreme putem spune si în afara ei) se utilizează dictionare de kigo, împărtite pe anotimpuri la care, în cele mai noi, se adaugă si anul nou (shinnen), si o sectiune pentru „în afara anotimpurilor”/ „muki”. Fiecare sectiune, la rândul ei, este abordată pe categorii, cele mai comune fiind: anotimp – cer – pământ – viata zilnică – sărbători (aspecte legate de) – animale – plante.
Am putea privi cartea Mariei Adam si din această perspectivă, anume a folosirii grupării „clasice” a poemelor, pe ciclurile anotimpurilor, apoi, prin raportare la dictionarele amintite, altele cu referire la anul nou (shinnen) si „în afara anotimpurilor”/ „muki”.
Mediile din care sunt surprinse de ochiul poetului diversele clipe-haiku sunt diverse, de la citadinul casnic („nervoasă/ pisica vecinei/ ocolind acvariul”) la peisajul urban („În blocul demolat/ dusurile din perete –/ vedere la stradă”; „Adevărul de seară:/ stâlpul pus la pământ,/ cablurile în copaci”), universul familiar si/ sau al sărbătorilor („Munca părintilor –/ toată casa/ risipită prin curte”; „Martie – sfintisorii/ asteptând îndulcita/ pomenire”), natura în varii ipostaze („piatra spărgând/ al apei luciu –/ puzderia de cristale”), călătoria („Tăind câmpia – / trenul goneste-n noapte/ sub luna plină”), prin care se situează si în câmpul încercării de a respecta regulile „clasice”, dar în cele mai multe cazuri, din punct de vedere al specificului scrierii poemelor haiku, în siajul celor teoretizate în „Tokyo Manifest”, cu acceptarea notiunilor de „keywords” si tot corolarul privitor la maniera de modernizare discutată în acel document si, ulterior, de membrii WHA si nu numai.
H
Victor Gh. Stan, Haiku, vol. I (Verticalitatea polenului), II (Călător sub umbra clorofilei), Editura Destine, 2002, 104 + 76 pagini.
Victor Gh. Stan a publicat mai multe volume (versuri, teatru), între care două de micropoeme stil haiku, Verticalitatea polenului, Călător sub umbra clorofilei, care cuprind 510 creatii, numerotate. Redăm câteva micropoeme care abordează, sub semnul verdelui/ plantelor/ naturii, varii teme/ motive, uneori cu accente usor licentioase („Puncte si spatiu/ Tâtele femeilor/ Sidef si lună”), sociale („Sub acelasi vis/ Arealul românesc/ Leii si frunza”; „Sub talpa tării/ Tăria pământului/ Diamantul nou”), de consonantă între dorintă si natură („Dorinte si ochi/ Primăvara pe mare/ visul copilei”).
H
Nicolae Havriliuc, Haiku, cuvânt înainte (În universul micropoeziei) de Nestor Ignat, Editura Verus, 2002, 54 p.
Sunt adunate în acest volum 45 de micropoeme în care autorul s-a preocupat să respecte, dintre reguli, în special (sau poate numai) numărul silabelor, 5-7-5 (publicate în diverse reviste), dintre care cităm: „Somnul râului,/ la ceas târziu de vară,/ dorul suduie.”. Unele sunt însă numai micropoeme, desi au 5-7-5 silabe („Nevoia de vis/ te-mpinse în plin proces:/ Verbal sau Penal?”.
H
Octavian Mares, Ceasornic în turn, haiku, prefată: Cornelia Ichim Pompiliu, coperta si ilustratii: Alexandru Ioan-Mânecan, Editura Vicovia, Bacău, 2008, 128 p.
Octavian Mares (autor a mai multe cărti de poezie, poeme într-un vers, distihuri, haiku s.a.) propune un volum în care poemele sunt însiruite fără gruparea pe cicluri de vreun fel sau altul, scrise când cu dorinta de a respecta cât mai multe din canoanele clasice ale haiku, când tinzând spre folosirea unei haine de cuvinte proprii (si) unei maniere de a scrie mai curând modernă ale acestui gen.
Tematica si locurile agreate de poet pentru surprinderea clipei-haiku sunt diverse. Câteva exemple: începem cu poemul care a dat titlul volumului: „Ceasornic în turn –/ împreună prin veacuri/ au uitat timpul”. „Mormânt de erou –/ schijele-n oseminte/ mai explodează”;Priveste luna – / ram rămas gol de frunză/ fără martor”; „Asfalt de joacă – / ploaia torentială/ a sters sotronul”.
Poate că nostalgia, melancolia si apăsarea pe care o lasă pe umerii gândului picătura de timp sunt trăsăturile pe care mizează autorul în acest volum.
H
Oprica Pădeanu, Jocul libelulei/ Dragonfly’s Play, haiku, versiunea în limba engleză: Vasile Moldovan, Editura Verus, Bucuresti, 2009, 98 p.
O carte de haiku în care poemele nu sunt grupate în sectiuni intitulate cu numele explicit al anotimpurilor (Primii ghiocei, Fluturi de veghe, Cerc de libelule, Viscoliri hai-hui), dar reflectă tematica acestora. Sectiunile sunt inegale ca mărime, începutul si sfârsitul fiind mai putin cuprinzătoare ca număr de pagini, „greul” ducându-l „miezul”, în special Cerc de libelule, din care cităm, spre exemplificare si întelegere a modului în care scrie Oprica Pădeanu (cum foloseste silabele, cezura s.a.), câteva poeme: „Oază de linisti –/ crizantemele tin/ pe loc timpul”; „Cântă cocosii…/ printre ciorchini în pârg/ tăcerea ploii”; „Prin băltoace/ vântul însământează/ libelulele”.
H
Am primit la redactie Haiku Novine (Haiku Newspapers), numărul din decembrie 2008, o revistă care apare la Niš, în Serbia, redactor sef Dragan J. Ristič (n. 1948, Niš). Este o revistă care are în sumar haiku japonez contemporan, haiku din arealul fostei Iugoslavia, dar si din alte părti ale lumii. Rubricile de bază cuprind: concursuri haiku în lume, haibun, haiku scris de copii, „Haiku Portret”, In memoriam, bibliografie haiku, diverse informatii. Apare în format A4, 28 de pagini, de două ori pe an – numere de toamnă-iarnă si primăvară-vară, în sârbă.
