RECENZII
Marius CHELARU
Două monografii moldave
Dacă înainte vreme monografiile – în mod straniu
pentru un mecanism statal care avea mare grijă ca, prin propagandă, să scoată
„în evidentă” orice aspect care putea fi folositor – erau un teritoriu
interzis pentru localitătile din tara noastră, după anul 1989 din ce în
ce mai multe localităti ale tării noastre au ajuns să dispună de un asemenea
instrument de lucru si de promovare. Un inconvenient ar putea fi că autorii
acestor monografii apelează destul de rar la specialisti. În acelasi
timp, faptul că unii autori fie sînt profesori, preoti, fie au în
colectivul care colaborează la alcătuirea acestor monografii cadre didactice,
face că valoarea lor să fie destul de ridicată.
La editura ieseană Timpul au apărut în ultimele luni două monografii
ale unor comune moldave: Ion Mîchnea-Vetrisanu, Atingerea mitului,
Vetrisoaia - 475 de ani si Vasile Tîru, Plai din plaiul românesc,
file de monografie – comuna Tibana.
Monografia comunei Vetrisoaia este structurată, în
linii mari, pe două sectiuni: 1. după un capitol (Consideratii geografice)
în care predomină elementele geografice, meteorologice s.a.m.d., urmează
relevarea (folosind documentele din arhivele statului) elementelor care atestă
vechimea asezării si etapele pe care le-a străbătut aceasta (cu prefacerile/
mutatiile respective) si 2. situatia actuală a comunei, personalitătile si
oamenii locului. Una peste alta este un excurs spiritual în viata comunei,
cu descrieri ale scolii (asa cum era altădată si cum este azi), bisericilor
(cea veche si cea nouă), elemente de etnografie, folclor, imagini ale satului,
ale oamenilor locului, statuilor (foarte numeroase în această comună,
ca si parcurile), locurilor de preumblare si reculegere s.a.m.d. La toate
acestea se adaugă si un număr de pagini în proză precum si „amprenta
literară” a autorului, cunoscut în viata culturală a judetului Vaslui
si nu numai.
Monografia comunei Tibana, în 6 capitole (I. Dovezi,
date, fapte, documente de atestare istorico-arheologică a comunei, II. Flora
si fauna comunei Tibana, III. Administratia publică, IV. Învătămînt,
cultură, sănătate, V. Traditii, datini, obiceiuri, VI. Biserica – Nădejdea
lui Dumnezeu), este construită într-o manieră metodică, care reuseste
o imagine complexă, cuprinzătoare a unui peisaj moldav pe care omul a vietuit,
cum o atestă izvoarele, încă din paleolitic. Desi nu există monumente
istorice pe teritoriul acestei comune, unde totul se raportează în
legende la Stefan (înainte sau după Stefan cel Mare) cercetările recente
au demonstrat că o veche cetate (în locul numit „Între santuri”)
au relevat că este un vestigiu geto-dacic. Dealtfel, pe teritoriul comunei
Tibana s-au descoperit, pînă în prezent, vestigiile a 30 de asezări
străvechi.
O preocupare deosebită o vădeste autorul acestei monografii
(profesor de română de peste 30 de ani) pentru limbaj, pentru stil,
dar si pentru conciziune si limpezimea prezentării datelor. De asemenea,
merită subliniată dorinta de a cuprinde cît mai multe aspecte legate
de viata comunei. Una peste alta, prin modul de constructie, prin maniera
în care sînt culese datele si organizate, monografia este destul
de aproape de una realizată de un colectiv profesionist.
Ion Mîchnea-Vetrisanu, Atingerea mitului, Vetrisoaia - 475 de ani,
Editura Timpul, Iasi, 2003;
Prof. Vasile Tîru, Plai din plaiul românesc, file de monografie
– comuna Tibana, Editura Timpul, Iasi, 2004
Monografie Victor Eftimiu
În 1999 se împlineau 110 ani de la nasterea
scriitorului român, de origine albaneză, Victor Eftimiu. Comunitatea
Albanezilor din România, prin consiliul de conducere al Uniunii Culturale
a Albanezilor din România, a încredintat lui Constantin Mohanu
sarcina de a întocmi o monografie, un volum omagial despre personalitatea
scriitorului.
Născut la 24 ianuarie 1889, în Bobostita (Albania),
într-o regiune de la poalele Muntilor Pindului, Victor Eftimiu s-a
stabilit cu familia, încă din 1897 la Bucuresti pentru ca, în
decembrie 1904, să editeze singur revista „Speranta” în care publică
primele sale versuri, semnate „Victor”. Apoi viata a fost darnică cu Victor
Eftimiu – prima dată a semnat astfel în Viata literară, editată pe
atunci de George Cosbuc, Ilarie Chendi si Ion Gorun, cînd publica în
1906 poezia Amurg.
Constantin Mohanu structurează monografia pe capitolele: Cronologia vietii
si operei, Poezia, Dramaturgia, Schita, nuvela, dar mai ales povestirea,
Literatura pentru copii si tineret, Memorialistica, Moralistica, Publicistica,
Lumea romanelor lui Victor Eftimiu, Anexă (în care sînt pagini
interesante semnate de Alexandru Balaci, Chiril Economu, Evelin Fonea, Cristia
Maksutovici, Gelcu Maksutovici, Mihail Olteneanu, Cristian Păncescu, Baki
Ymeri) pentru ca, în final, o trecere în revistă a operei scriitorului
si o selectie de referinte critice să contureze personalitatea celui care
spunea că era un „scriitor român de origine albaneză”.
Cu toate că în literatura română Victor Eftimiu, care a fost
presedinte al Societătii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române,
al PEN Clubului Român s.a.m.d., va rămîne mai curînd ca
un nume în dramaturgie, asa cum sublinia chiar scriitorul, viata sa
(a trăit 83 de ani) s-a derulat pe fundalul lumii Balcanilor, a României
frămîntate de convulsiile începutului de secol XX, apoi de al
doilea război mondial, de stăpînirea comunistă etc. O lume plină de
farmec, dar si de nostalgie, trădări, împliniri, renuntări, succese
si marginalizări, dezamăgiri si vise. Interesante cu osebire sînt paginile
din lumea mirifică a scenei – pe care Victor Eftimiu a cunoscut-o atît
de bine – sau portretele literare ale personalitătilor culturale, ale scriitorilor
români si străini pe care i-a cunoscut (Caragiale, Slavici, Macedonski,
Vlahută, Goga, Sadoveanu, Minulescu, C.I. Nottara, Tony Bulandra, Pirandello,
Edmond Rostand, Gabrielle D’Anunzio, Brîncusi, Aurel Vlaicu, Traian
Vuia s.a.m.d.). Cel supranumit de colegii săi „marele risipitor”, pentru
că putine sînt revistele literare sau periodicele din Regat, din Transilvania,
România Mare în care să nu fi semnate articole, reportaje, cronici
dramatice, eseuri pe diferite teme, n-a uitat niciodată tara sa de origine,
dar a rămas credincios României, tară în care a cunoscut consacrarea.
Cîndva, Victor Eftimiu a spus: „Eu am venit pe lume s-aduc bucurie
si frumusete”. Copil fiind, am primit, indirect, un strop din darul lui Victor
Eftimiu, cînd am jucat în piesa Însir-te mărgărite.
Este un gest meritoriu al Uniunii Culturale a Albanezilor din România
si o reusită a domnului Constantin Mohanu, care a îngrijit si cele
18 volume din seria Opere, editia de autor Victor Eftimiu, apărute între1970-1996.
Constantin Mohanu, Victor Eftimiu - Monografie, Editura Ararat, Bucuresti,
1999.
