China, China
sau
Sye sye, Taiwan
(II)
În ce priveste tehnicile folosite – se poate vorbi de un amalgam, nu mai sînt scoli distincte, cu directii clare, nu se poate vorbi cu certitudine de un curent principal : din anii '80 si pîna în 2000 toate felurile de tehnici de exprimare , mai vechi sau mai noi (noul si vechiul realism, noul clasicism, suprarealism, postmodernism), co-exista în maniera mai mult sau mai putin separata, mai mult sau mai putin ambigua, în creatiile/ dezbaterile literare. Fiecare poet îsi alege maniera de a scrie, nu putem spune ca exista o moda general acceptata dar, încetul cu încetul, schimbarile se fac simtite.
Criticii taiwanezi (si unii din Occident) considera ca schimbarile din poezia tarii lor sînt în concordanta cu ce se petrece în societatea din Taiwan, dar si din întreaga lume. Modul în care democratia si stiinta cuceresc lumea se reflecta si în poezie: se poate constata o mai puternica legatura cu evenimentele majore din viata comunitatii: de pilda, s-a facut o statistica care releva ca moartea lui Chiang Ching-kuo si liberalizarea vizitelor pe Continent au dat nastere la peste 200 de poeme fiecare, publicate în diverse colectii. Se discuta acum în Taiwan si despre complexul chinez vs complexul taiwanez , relativ la modul în care înteleg poetii sa îsi exprime sentimentele fata de evenimentele majore în operele lor, dar si despre o posibila re-unificare cu China. Azi pentru unii ideea de a separa felul în care scriu si gîndesc poetii din Taiwan de cei din China pare a fi un nedorit complex istoric , la care mai adera doar putini traditionalisti . Multi cred ca, dincolo de politica – si divergentele, în virtutea schimbarilor din lume, vor fi depasite cîndva -, nu are rost pur si simplu sa gîndesti în acesti termeni numai de dragul separarii.
Mai mult, dupa ce au putut vizita tarile foste comuniste sau Uniunea Sovietica, taiwanezii considera ca au dobîndit un plus de viziune, de experienta, de întelegere. Internetul are si el un rol în a reduce distantele, din anumite puncte de vedere. Computerul, cred multi taiwanezi, nu este un dusman al creatiei literare ci, dimpotriva, îi ajuta sa patrunda mai adînc în universul mic si în Marele Univers. Unii literati taiwanezi cred ca boom-ul internetului, libertatii de a publica pe aceasta cale poezie, a dus la o proliferare a site-urilor literare, ceea ce a sporit sansele poetilor de a fi cititi, dar si sansele creatiilor de proasta calitate de a ajunge la cititori. Altii cred ca, pornind pe calea urmata si în România, anume ca autoritatile sa sprijine multe reviste fie de proasta calitate, fie efemere sau fara un program coerent sau ghidat de grupuri cu implicare politica, s-a ajuns la scaderea calitatii operelor literare. Astfel, pornind de la toate aceste discutii, e de înteles de ce în creatia poetilor taiwanezi au aparut: poeme despre vizite Acasa , poeme de calatorie, poeme SF, dar si computer games poems .
Aceasta stare de fapt face ca poetii taiwanezi sa adopte o atitudine oarecum diferita de a artistilor de pe alte meleaguri, pornind de la acceptarea ideii ca munca pe computer, plaja oferita de acest fel de a crea, este apanajul uneia dintre cele mai interesante, socante si teribile inventii în istoria stiintei si tehnologiei umane. Nu se stie unde si cum va duce aceasta, dar omul si calculatorul sînt acum împreuna în una dintre cele mai trasnite, imprevizibile aventuri, cu efecte înca greu de calculat pe termen lung în domeniul creatiei artistice. Nu trebuie uitat ca viata sociala în Taiwan cunoaste si aspecte… un pic diferite fata de alte locuri: de pilda, o statistica releva implicarea a peste jumatate din familiile din zona în jocurile financiare sau investitiile de pe piata neagra, ceea ce a dus la incredibile experiente cu sus si jos în ce priveste viata oamenilor. Sînt destule poeme, unele cu tenta satirica, referitor la aceste experiente , la jocul cu soarta , cu drogul norocului (colectii de tipul: Hou Jiliang's, City Feelings, Tian Yunliang's Personal City, Ling Yu's, City Operation, Lin Yaode's City Urn sînt edificatoare).
Feminismul a irumpt, pur si simplu, în Taiwan – independenta economica a femeilor a dus la o crestere teribila a numarului femeilor (chiar mame) necasatorite. Desigur, acestea înseamna, spun o parte a taiwanezilor, un veritabil atentat la vechile precepte despre viata, la traditia casniciei. Este fireasca, în context, redefinirea relatiilor dintre sexe, reflectata si în poezie. Poezia feminina reconstruieste practic poezia de dragoste. Se vorbeste despre ruperea traditiilor în poezia de dragoste scrisa atît de barbati, cît si de femei (exemple: Xia Yu, Luo Renling, Chen Kehua). Poetii îsi doresc sa fie implicati mai mult în viata sociala, sa fie mai aproape de pulsul societatii, de întrebarile majore dar si cotidiene. Unele societati de poezie, organizatii s.a.m.d. (Grassroots Poetry Society's, Son et lumière poetry workshop) au organizat simpozioane, manifestari de promovare a poeziei ( Anotimpul poeziei moderne chineze, Spectacolul poetic Son et lumière, Teatrul de poezie pentru cei saraci, Clubul de poezie, Poezia si Noul tip de dezvoltare s.a.m.d.) – multe dintre el si cu intentia de a extinde conceptul de poezie ca opera publicata pe coala de hîrtie la o combinatie cu diverse forme de arta multi-media ca dansul, opera, spectacolul, videoclipul, pictura, creatia tip crosstalk/ conversatia întîmplatoare/ accidentala , efectele sonore s.a.m.d.
Aproape toata lumea din Taiwan este de parere ca si conceptul de recital traditional de poezie s-a transformat mult, în special dupa 1990, si, mai ales, în favoarea celor care îl sustin, sporind chiar si misterul, spectacolul prin combinarea cu formele de multi-media de care aminteam. Toate astea, spun adeptii noului stil , sporesc vitalitatea poeziei si acest val de flux nu da semne de scadere. Pentru altii toate acestea (coroborate cu schimbarea unor concepte care construiau, anterior, echilibrul social, dar si interior, spiritual) au dus si la probleme majore. Unii au strigat chiar ca poezia, literatura trebuie salvata ( Save our new poetry , Wenxun xinzhi, iunie 1990) de pilda pentru ca, din cauza dezvoltarii comunicatiilor, ea nu mai este salvarea/ refugiul pentru suflet.
Aceasta stare de fapt, care caracterizeaza o societate numita în unele studii cu schimbari caleidoscopice , a dat poeti tipici în zonele unde este întîlnit sindromul inadaptarii . Între anii 1985-1990 destui poeti, din mai toate generatiile, ca sa îsi regaseasca echilibrul, sa scape de angoase în harababura si confuzia care domnea în jurul lor, au încetat practic sa mai scrie.
În Occident sînt specialisti din diverse domenii care cred, din cauza presiunilor si importantei Chinei, ca trebuie/ au datoria sa puna diferentele de stil si limbaj dintre poezia chineza si cea taiwaneza numai pe seama divergentelor de ordin politic si militar, care au caracterizat relatiile dintre cele doua tari dupa 1949. Dar trebuie avut în vedere ca, în sens strict literar, creatorii au putut experimenta ce fel de contrast a putut rezulta în urma rupturii . Sa nu uitam ca putem vorbi despre poezia moderna, dupa unii, începînd de acum cca. 60-80 de ani, dar poezia clasica chineza are o istorie de peste 3000 de ani. Se poate spune, cum cred chiar destui critici si poeti provenind din China si Taiwan, ca poezia moderna chineza a înflorit pe un limbaj literar rezultat din mixajul dintre cel vernacular chinez si traducerile din literatura occidentala. Fara aceste traduceri (fara dorinta de a fi facute, acceptate/ întelese) e greu de spus cum ar arata azi poezia chineza moderna. În Taiwan aceste traduceri încep înca din 1950.
Este un fapt acceptat ca poetii si scriitorii chinezi (influentati de literatura occidentala) care au creat un limbaj literar, un stil poetic nou în Beijing sau Sanhai au marcat poezia moderna taiwaneza. Dar sînt destui cei care spun ca, apoi, poetii moderni chinezi au fost influentati de literatura rusa si sovietica (Puskin, Lermontov, Esenin, Maiakovsky, Ana Ahmatova s.a.m.d.), iar cei din Taiwan de Baudelaire, Rimbaud, Valéry, Yeats, T.S. Eliot, suprarealisti, existentialisti etc. Dupa 1950 au circulat aproape simultan în Taiwan traduceri din scriitorii simbolisti, dadaisti, moderni sau suprarealisti, influentînd creatiile literare, pe cînd în China poezia/ literatura occidentala nu a mai patruns înainte de 1970. Nu pot fi dubii nici asupra faptului ca poezia moderna din Taiwan a fost influentata de Miscarea de la 4 Mai.
Dupa Bei Ling , primul volum de poezie moderna din Taiwan a fost cel al lui Zhang Qingrong, Dragostea într-un oras în haos , 1925, aparuta la doar cinci ani dupa celebra, în China, carte-model a lui Hu Shi, Experimente . Chiar temele din volumul lui Zhang se învîrt în jurul amintirilor lui din Beijing. Tot Bei Ling scria ca la 30 de ani dupa 4 Mai realizarile cele mai notabile în poezie au apartinut poetilor din China continentala (exemple: Xu Zhimo, Dai Wangshu, Li Jinfa, Ai Qing si poetii asociati unui grup numit Nine Leaves ) .
Poetii din Taiwan au aratat în creatiile lor imaginea tarii lor – colonie japoneza. Apoi au venit 1949, comunismul, emigrarea în Taiwan, fondarea Republicii Populare Chineze si, de acum înainte, limba chineza – spun nu doar taiwanezii – a mers pe doua cai, si, chiar în Taiwan, poezia s-a dezvoltat pe/ a ales mai multe drumuri. În China s-a optat pentru alfabetul simplificat , a fost adoptata ideologia marxist-leninista – ceea ce a generat un efort imens de traducere, rol important ocupînd literatura sovietica. Literatura traditionala chineza a fost denigrata, a urmat revolutia culturala , o adaptare (altii au spus deformare ) a limbajului chinez la noile cerinte . În Taiwan intrau 2 milioane de fugari, inclusiv elitele culturale care utilizau limbajul vernacular dezvoltat dupa 1917 – un stil mandarin sudic (capitala regiuni condusa înainte de Kuomintang era Nanking), împreuna cu dialectul taiwanez si influentele japoneze au usurat diferentierea (si în limbaj) de ceea ce se întîmpla în China.
În timp, dupa decenii de separare de China, Taiwanul si-a creat o poezie distincta, poetii de aici reusind sa dea nastere unui teritoriu literar bine conturat ( un trunchi în locul unei mladite .) Bei Ling scria ca poezia taiwaneza moderna este o entitate care se dezvolta paralel cu cea chineza, fara a fi parte a ei nici în sens cultural, nici în sens national („sînt doua rîuri care curg unul lînga altul ale caror ape au fost amestecate, deci acum sînt permeabile unul fata de celalalt, dar nici unul nu poate sa îl eclipseze pe celalalt”). Lumea occidentala, în special cea vorbitoare de limba engleza, a ignorat multa vreme rîul care reprezinta Taiwanul.
China, China reuneste creatii a 10 poeti (Chi Sien, Lo Fu, Yang Huan, Yü Kuang-Chung, Fang Ch'i, Lin Huan-Chang, Pai Ch'iu, Lo Ch'ing, Hsiang Ming, Chang Mo) si 6 pictori (Ho Huai-Shuo, Wan Lan, Cheng Ming-Shan, Max Chiwai Liu, Lee Tsuen-Chi, Lo Ch'ing – poet si pictor) din Taiwan.
Antologatorul subliniaza ca volumul nu are pretentia sa fie reprezentativ pentru Taiwan, în parte si pentru ca opera unor mari poeti (ca Ya Hsien, Yang Mu, Chou Meng-tieh, Kuan Kuan si altii) ar fi pierdut foarte mult prin traducere, parte si datorita spatiului. Cei antologati sînt nume cunoscute, poeti reprezentativi în zona.
Germain Droogenbroodt aminteste ca Chi Hsien (nascut în 1913 în Hopei, China) a fondat în anii 50, dupa emigrarea sa în Taiwan, o scoala modernista . Pe atunci mai existau si alte doua reviste culturale, mai putin radical orientate, dar tot de tendinta/ inspiratie occidentala: Blue Star Poetry (printre editori figura si Yü Kwang-chung) si Epoch Poetry Quarterly , editata de Ya Hsien si Lo Fu .
Lo Fu (nascut în Mo Lo-Fu, Hubei, China, în 1928) este considerat unul din cei mai importanti poeti din insula. Criticii spun ca a exercitat o influenta majora asupra poeziei taiwaneze în anii '60. A publicat volumele: Moarte în celula de piatra , 1964, Rîul fara maluri , 1970, Cîntece magice, 1974 si Rîul sufletului , 1975. Poemele sale se regasesc si în mai multe antologii.
Yang Huan (nascut în Yang Sen, Liaonin, China, 1930-1954) este considerat unul dintre cei mai importanti poeti de limba chineza din anii '50, puternic influentat de literatura occidentala.
Yü Kwang-Chung (nascut în 1928, în Nanking, China), a venit în Taiwan în 1950. Profesor de engleza, a predat un timp la Universitatea Nationala din Hong Kong. Unul dintre translatorii de poezie chineza cu o reputatie bine consolidata în afara Taiwanului. A publicat peste 20 de volume de poezie, proza, critica si traduceri. Un volum din opera sa a fost tradus în germana la Tübingen. Este co-editor la Blue Star Poetry .
Fang Ch'i (nascut în Huang Che-yen, Taiwan, 1937) scrie poezii scurte; parcimonios, nu face risipa de cuvinte, amintind astfel de poemele vechi chineze si prin subiecte, teme. A publicat volumele Elegiile 2 sau 3 , 1967, Festivalul Barcii Dragonului , 1972.
Lin Huan-Chang (nascut în Ilan, Taiwan, 1939), membru al Societatii de Poezie Li din 1965 pentru ca, în 1971, împreuna cu alti tineri poeti, sa fondeze Revista Societatii de Poezie Dragonul , este cunoscut si în China prin versurile sale pentru copii. Volume: Turdledoves and Snares , 1969 si Pelerinaj , 1972.
Pai Ch'iu (nascut în Taichung, Taiwan, în 1937). Din anii '60 a fost unul dintre mentorii Societatii de poezie Li (unii spun cel mai important). A fost tradus în germana si engleza. Din volumele publicate: Moartea moliei , 1967, Simbolul cerului , 1970 si Cîntece , 1972.
Lo Ch'ing (nascut în Ch'ing Tao, China, în 1948; familia lui a emigrat în Taiwan în 1949), profesor de engleza, adept al avangardei, existentialist si suprarealist, scrie versuri si picteaza. Cu toate ca versurile sale au puternic impregnata patina orientului (dar este un non-traditional ), este un adept al culturii occidentale, al versului asa cum se scrie în occident. A publicat mai multe volume, este prezent în mai multe antologii si lucreaza la o originala revista-poster, Grass Roots (despre care am amintit deja). A fost tradus în engleza.
Hsiang Ming (nascut în estul Chekiang-ului, în 1927) lucreaza mult pentru Blue Star Poetry , fiind co-editor al revistei împreuna cu unul dintre fondatorii ei, de care am amintit deja, Yü Kwang-chung. A publicat mai multe volume; amintim Scrisori din zile ploioase, Fata tineretii .
Chang Mo (nascut în provincia Anhiu, China, în) dirijeaza, împreuna cu Ya Hsien si Lo Fu influenta Epoch Poetry Quarterly. A publicat eseuri si volume de poezie, dintre care amintim: Piscul purpurei, Ascending Landscape, Cîntece fara timp .
Pentru poezia taiwaneza figurile de stil, nici multe, nici putine, sînt folosite ca niste trasaturi gratioase de penel care caligrafiaza, în slujba imaginii dorite. Chiar la adeptii poeziei occidentale se vede acelasi lucru, într-o masura mai mare sau mai mica, de la caz la caz. Altfel spus, tehnicile poetice occidentale capata, cel putin la poetii din aceasta antologie, o haina specifica, cu parfum specific, imposibil de trecut cu vederea. Si picturile din volum ilustreaza schimbarile, melanjul stilistic si cautarile din arta taiwaneza, diferentele de stil dintre Lee Tsuen-chi sau Wang Lan si Chen Ming-shan sau Lo Ch'ing fiind evidente, dar toate poarta cu ele un pattern care le face atît de adînc înradacinate în istoria, în ceea ce înseamna tara lor.
Nu stiu ce va aduce viitorul pentru China si Taiwan. Dar, dincolo de tot ce înseamna politica, China este sapata adînc în spiritul, în respiratia Taiwanului. Nici poetii tineri nu au cum, nu pot face abstractie de asta, desi au o maniera net distincta de a aborda un astfel de subiect, inclusiv în opera lor. O strofa dintr-o poezie din antologie (care da titlul volumului), semnata de Lin Huang-chang, este cît se poate de sugestiva: Chiar si cînd venele mele s-au golit de sînge/ Peste patul uscat, ca niste hieroglife/ Înca ar mai scrie numele tau drag,/ numele drag mie,/ China, China .
Antologia deschide înca o poarta, a carei marime fiecare o va considera dupa cum crede de cuviinta, catre o lume înca îndepartata, dar în care se scrie o poezie pentru care nu putem spune decît Sye sye , Taiwan (Multumesc, Taiwan ).
China, China , poezie contemporana din Taiwan, editata de Germain Droogenbroodt si Peter Stinson, Ed. Point International, Brussels, Belgia, prima editie aparuta în 1986.
Bai Ling, The Era After Social Diversification: Developments in Taiwanese Poetry , 1985-1990.
Chinese roundabout , în Los Angeles Times, pe 22 iulie 2001.
Bei Ling ( Chinese roundabout , în Los Angeles Times, pe 22 iulie 2001) – material / recenzie la Frontier Taiwan , 2001, antologie de poezie chineza moderna editata de Michelle Yeh (crescuta în Taiwan) si N.G.D. Malmqvist la Columbia University Press, cu 492 p. – 430 de poeme scrise de 50 de poeti.
