S-a spus, încă de la Platon (care considera termenii logos-ului, subiect/ Ðνομα si predicat/ Õ:", si ca unităti semantico-sintactice) sau Varro (care raporta cuvintele la realitate1, comparînd limba cu creatii ale omului, fenomene naturale), că studiul limbii (în modele mai mult sau mai putin localiste) este în strînsă legătură cu istoria, că din limbă se pot desprinde informatii privind istoria omenirii. Platon (Theaitetos, 202b-204) spunea că limba este un <"8@(@< (analogon) al realitătii.
|