MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
VALERIU MATEI
31.III.1959 (Basarabia)
POEMELE MĂRII
III
Cadenta vocii tale ecoului dă glas
si-orânduie ste altfel subtila armonie
a apelor marine, când tărmul brusc retras
adăposte ste fluxul pe-un prund ce reînvie
si-n orice revenire-i iluminat contur
al clipelor purtând povara-nstrăinării,
necunoscute lucruri, idei de-un farmec
pur încerc să le-mblânzesc la ceasul înserării.
Dar totul e zadarnic. Spore ste depărtarea.
Lin pânzele de ceată pe valuri se astern
si vocea ta se pierde străină precum marea
retrasă spre adâncuri, în ritmul ei etern
îsi vălură pustiul purtându-l către zarea
cu jerbe de lumină ce-n stingere se cern.
VI
Prundisul mării strălucea sub stele –
o galaxie pe un cer răsfrânt
cu mii de scoici purtate din adânc
si valuri de nisip rotind inele;
pe-a scoicilor mici luntri păsesc tot mai spre larg
si unda înspumată îmi dă fiori de gheată
de parcă spatii-haos cu umerii mei sparg
si dau noi sensuri vietii de dincolo de viată;
lumină si-ntuneric – izvor cu-acela si miez,
la temelia firii – mereu necunoscutul,
din sete de miscare – creez si recreez,
dar clipa surpă totul, furtunile si vântul
venite din neant ne-aduc la începutul
desprinderii de magmă – descoperind Cuvântul
