Doru MAXIMOVICI
LUMINA . . .
lumina unui talmes-balmes
aruncată
ca un buchet de mireasă
călăuzeste viitorul iluziei
în creierul actualei puteri
a muschilor colorati ai vointei
o mână de ajutor
tremură sub puterea
inelelor de logodnă
dăruite unui gest
aproape istoric
al crestinismului artistic
iubita mea propriu-zisă
obiectivitatea din măduva
oaselor tale de femeie
miroase ca sângele unei cutezante
ce a făcut istorie
în anticariatele cariilor
din lemnul cariat al crucii
MONSTRII DE PIATRĂ
domneste prospetimea
amintirilor brumate
din mintea mercenarului
printre stăvilare
urma flăcării
se colorează în rosu tragic
ca un zvon
de cântec popesc
patul de nastere
al cărăbusului
e plin de smirnă
si urme de coarne rosii
ca într-o coridă
unde pământenii
caută
aurul vietii altei fiinte
sub răscruce
marea îsi desface aripile
lăsând să se vadă
monstrii de piatră
ai zilei de mâine
CU O GURĂ DE SARPE
mă chinui
să-mi corup viata
s-o fac să râdă
la răsăritul întunericului
când ochii învie
pe ochiul de lac
al dezamăgirii
plecarea în exil
sub acoperire
de iarbă si flori
bântuie visele
strângându-mi inelarul
cu o gură de sarpe
talgere de aur
cântăresc greutatea somnului
înaintea trezirii
într-o altă lume
cu chipul tău
PRĂBUSIRE
nou-născutii fiintei
sământă de presimtiri înăltate
din pământul de pe mâinile lui Dumnezeu
o suflare vie
dă viată îndoielii
unui prezent în derivă
pleoapa credulă a copilăriei
închide ochiul
unei prăbusiri
de la marea înăltime
a vietii
ORASUL ÎNGERILOR . . .
orasul îngerilor
e pustiu
după-ngroparea mortilor
de sub cuvinte
orasul îngerilor
e pustiu
făcliile aprinse
în ochii privitorului
luminează amintirile împietrite
orasul îngerilor
e pustiu
uimite frunzele de măr
duios se schimbă în cuvinte
cuvintele în rugăciuni
orasul îngerilor
e pustiu
murmurul de dor al cetii
ascunde colinele copilăriei
nisipul de aur
acoperă pletele argintii ale durerii
orasul îngerilor
e pustiu
sau cel putin asa părea
când ai trecut
cu aripile frânte
BĂTRÂNUL NOR
bătrânul nor
vestit în limbi
în limbi latine
se-ntelege
la mine
murmură-n doi timpi
din jurul umbrei
unui rege
cu papion
pipă si cioc
bătrânul nor
vestit în limbi
în limbi latine
se-ntelege
nu mă întreabă
când pictez
te schimbi bătrâne
iar te schimbi
cu ochiul stâng
tradus în limbi
cu pipă papion si cioc
