DIN POEZIA CONGOLEZĂ

Serge MBAYA

(n. 13 august 1971, la Les Saras, Congo-Brazzaville)

Poet, prozator, artist congolez. Locuieste în Brazzaville; este consilier al ministrului Apărării Nationale; colaborează la revista „Armée-Nation”. Invitat la întîlniri literare (inclusiv ca autor, la Salonul de carte de la Porte de Versailles, 2007) ori conferinte internationale despre pace si securitate. Membru al Academiei francofone din Nogent (Oise, Franta); Societătii internationale a poetilor din Las Vegas (SUA). A publicat volume în versuri si proză. Diploma literară din partea Academiei francofone din Nogent. Medalie de bronz si trofeu din partea Societătii internationale a Poetilor din Las Vegas (2007, 2008).

 

 

Flori albe de mirt pentru Marylin

 

Mirt săditi-i

Pe mormîntu-i

Fericit locul

Ce primi de-a pururi

Comoara ce-o va păzi

Săditi mirt pe mormîntu-i

 

Iar Pan si Muzele

În mîngîierea serii

În zefirul de mirt înmiresmat

Vor cînta si dansa

În ritm drăgăstos

De frunzis alb vesmînt

 

Lăsati, îl voi sădi chiar eu.

 

Un ultim simplu imn celui mai drag subiect al meu: Marilyn Monroe.

 

Har îmbelsugat avea Marylin

Plecînd doar de la chipul ei

Am putea creiona

O Marilyn si mai bogată

 

Si mai cred că asa cum era

A fost

Ultima mărturie a frumusetii (universale)

Nici că se putea crea ceva mai frumos în lume

 

Avea un gît frumos

Cel mai minunat poate (permiteti-mi acest pleonasm alegoric)

Un chip ce părea trist

Nevinovat (si)

Gingas de fermecător

Nasul îi apartinea doar ei

Răspundea întregii geometrii a fetei

Era mai mult decît drăgutică

Era frumusică

 

Iar ochii...

Privirea ei as zice

Trăda

Prin culoare

Prin forta slăbiciunii ei :

Taina copilăriei

Ca un copil lipsit de apărare era Marilyn

 

Nici acum

Nu cred să fi reusit

Să spun tot ceea ce simt

La acest copil (Marilyn)

 

Căci trebuie să fi avut

Ceva deosebit

Pe care să-l numesc nu stiu

– desi îl simt din plin –

Atît de neputincios mi-e gîndul

În fata duioasei si blîndei frumuseti

 

Da, trebuie să fi avut în ea ceva

... o anume vrajă a formelor

 

Să spun mă tem

Divină era

Marilyn

 

Era tare frumusică

Prea.

Mai mult,

E (era) frumoasă

 

 

Tie, neam nestiut

Vino să-ti cînt

Versul cel mai scurt

Din cel mai scurt dintre poeme

„Dragoste”:

„Te iubesc”.

 

Cum este ea?

 

Asemeni

Trandafirului ce-nfloreste-n mai.

 

 

Iubire.

 

Pînă în clipa

Tu esti în lume

Cea mai frumoasă dintre fete

 

Rămîi frumoasă.

 

 

Cuiburi de iubire.

 

Ai bunătatea

Frumoasă domnisoară

Să zboare lasă

Deasupra capului tău

Acele păsări

 

Cuiburi vor dori

Acolo să-si facă

 

Si-n zefirul serii

Ce le adie umbra

Serenade se vor înălta

Sub fîlfîit de aripi

 

Tie toate sărutările

Si tainicului tău elan

Tu vei fi

 

Te iubesc pentru aceste făpturi

Iubeste-mă si tu pentru ele

Să ne iubim pentru ele

 

Împreună

Să le ajutăm puii

Să-nvete zborul

 

Si de păsărar să-i apărăm.

 

În româneste de Marilena Lică-Masala , Pitesti, 14 mai 2012

 

 

Acest poem încheie ciclul de trei poeme închinat de Serge Mbaya actriţei. Întîul, „Le roses noires... Marilyn Monroe (1996)” e un poem în proză (n.t.).

Punctuaţia face parte din scriitura poetului (n.t.).