Lucian MERISCA

1982 11 27

Frumusetile ce au trecut

nori valurati pe cer

sîntem în mijlocul unei lumi de spice de grîu si ierburi

aseaza-te aici dar nu culege flori de cîmp sa le presezi între file

deschide-ti inima

Frumusetile ce au trecut:

fotografii ale viitorului

1984 01 04 0,30

Mi-e greata si ma bucur

Te iubesc si sînt albastru

Sînt vesel pîna în prasele

Norii se uita la mine si îmi intra în gura

Sînt singur în somn si visez cînd manînc

Din ochi îmi curge scrum

Atentie sa nu va patez domnule

Dumnezeu ma priveste cu mila

Si detasat apasa pe buton.

Arzi, iubito, doar pentru mine te implor ca sa arzi –

Ca sa nu te sperii, la ochi te-oi lega cu-un sirag de cicori –

Avînd cerul pe pleoape nici n-ai sa stii daca mori,

Iar camasa de noapte (nunta)-ti va fi fumul racorosilor brazi.

Am scris poezia asta ca sa nu te doara.

Mesteceni sfiosi ti-am taiat si adus din alba padure,

Rug pentru ruga sa-ti fac, iar din fragi si din mure –

Colier, ca sa-ti apere sînii de-a scînteilor ghiara.

Am sa pun – frumoase iluzii – pe foc, crengi de tei;

N-ai sa crezi, ai sa rîzi, ai sa ceri sa-mplinesc trei dorinti,

Dar eu buzele îti voi sigila cu macii fierbinti

Si chiar aceasta hîrtie o voi pune pe foc daca vrei.

Sub talpi, rug de carti bune, cu iedera le-as lega –

Ti-as alege cu grija pe cele mai grele si groase,

Nemaipomenite, de ars în zile geroase

Si-nflacarat te-as ruga sa ramîi aici, acum si asa.

Am uitat sa-ti spun, atunci, în 1987:

Focu-l voi face chiar cu inima zilei de azi –

Stiu ca stelele din trecutul si viitorul nostru-s prea reci.

Tintuita cu lanturi de flacari n-ai sa mai pleci –

Arzi de tot, iubito, în sufletul meu, arzi cu tot cu el, arzi.

Cu Princess înca în pat, ora 13,25...