Mihai MERTICARU
SPIRALE
O înviere e orice plecare
Si uitarea, cea mai dură lege.
Nefericit e cel ce nu întelege
Un adevăr ce-l stie fiecare
Ce-ntelepciune cu bobul culege,
Din grădina cu dulceturi amare,
Învătături ce nu-ncap în tipare
Si nici nu au nevoie de toiege.
Pe prispa neantului, frunză uscată,
Palidă umbră, de nimicuri buchet,
Pustiu de gînduri, mare zbuciumată,
Bucurie tristă, amalgamată,
Într-o conversatie tête-a-tête,
Umblă să dezlege legămînt secret.
OROLOGIUL
Orologiul taie timpul în bucăti
Si le aruncă fără milă în hău,
Si-apoi tu, cu părere de rău,
Fata sortii tie singur ti-o arăti.
Fiecare îsi este siesi călău,
Asa afirmă diverse somităti.
Vin apoi altii si continuă să-ti
Arate-n univers care-i locul tău.
Nu stie nimeni cînd va bate pragul
Si va plonja în noaptea cea adîncă
Ori se va rupe ca un pai toiagul
Si linistea si-o va găsi sub stîncă.
Uite-asa se încheie rămăsagul
Si-apoi începe altul si mai încă.
AZUR SI TINĂ
Ai privit în apele ochilor ei,
I-ai văzut cum luminează-n tăcere
A rugăciune si a înviere
Si-asa ai ajuns vesnicie să bei.
Asta îti era singura avere
Cînd erai purtat pe umeri de zei,
Că tu erai întîiul dintre acei
Care stiau să ia fără a cere.
Ai adunat păcate si icoane,
Buchete de îngerească lumină,
Safire din privire, milioane,
Alean, blesteme si vijelii cu toane,
Tristete, bucurie, azur si tină.
În tine, toate astea se îmbină.
MITURI
O pasăre nu-nvie din cenusă,
Nici din spuma mării vreo Afrodită.
Nu faci un rai c-o floare ofilită,
Nici chip serafic dintr-o spiridusă.
Ne spune-o vorbă veche din sanscrită
Nu devii campion doar stînd pe tusă
Si nici miliardar fără-o mătusă,
C-asa-i în lumea asta troglodită.
Peste noapte, poti să te trezesti proscris,
În urma unei judecăti betege,
Si să rămîi într-un oftat închis.
Unica salvare, de-o vei întelege,
Este să ajungi si tu, măcar în vis,
Peste-o tară imaginară, rege.
