Mihai MERTICARU
Poezie si apă
(poeme haiku)
1. Notă cu notă
un cîntec se destramă –
ploaie de toamnă.
2. Un dulce pupic
pe obrazul lacului –
lebăda albă.
3. Zbuciumul mării
topit pe vîrf de munte –
o cochilie.
4. Polen de lună
pe-o frunză căzătoare –
fulg de zăpadă.
5. Albe înfloriri
pe buza izvorului –
sclipire rece.
6. În turnul cu ceas
pe apele timpului
o clipă verde.
7. Magnoliile
măsoară apa Deltei –
stol de lebede.
8. Arbore tăiat –
un rîu în zbor retezat
înspre luceferi.
9. Frunză uscată
tremurătoare-n aer –
lacrima florii.
10. În părul noptii
s-au aprins flori de cires –
ploaie de stele.
11. O primăvară
cu gene de zăpadă
visează iarna.
12. Flori fără lujeri
au inundat pămîntul –
ninge cu fluturi.
13. Printre licurici
muguri de înviere –
boabe de rouă.
14. Zăpada groasă
si dedesubt pămîntul –
templul grîului.
15. Într-o fîntînă
licărul izvorului –
apă limpede.
16. Furnici prin oase
frunze îngălbenite –
ploaie de toamnă.
17. Brîu multicolor
peste ape aruncat –
e curcubeul.
18. În ape limpezi
se oglindesc frunzele –
senin de vară.
19. Din bob de rouă
dimineata sculptează
mărgăritare.
20. Ape căldute
copii frunză si iarbă –
vara la scăldat.
21. Sub clar de lună
înmugureste noaptea
o barcă pe lac.
22. În ape zglobii
neliniste si freamăt –
păstrăvi argintii.