POEZIE ARABĂ    

Munir MEZYED
Rebel, poet si îndrăgostit

Lăsati-mă să plec în liniste
În tăcere
Pe sînii noptii să mă odihnesc
Si să mă pierd sub spicele de grîu ale lunii…

Nu vreau ca suspinul meu să fie auzit,
Astfel încît să înăbuse geamătul oprimatilor,
Nici cerul tristetilor mele să plouă
Peste orasele hotilor si-ale gangsterilor
Care mă oprimă si mă torturează
Si construiesc citadele si palate
Cu sîngele si sudoarea săracilor…

Înaltă-te, o Doamne, crucificat
În tristetile noastre
Visele            
Lacrimile
Sudoarea
Si sîngele nostru

Iată!
Nebuneste, în adîncurile disperării,
Lumea-si pierde mintile
Se sinucide
Cu ghilotina bogatului…

Lăsati-mă să plec în pace
Ca un rebel
Ce doreste să boteze lumea
Cu filozofia iubirii
Să o cufunde în opiul viselor
Si să desemneze oprimatii
Regi si printi…

Lăsati-mă să plec în pace
Ca un poet
Care se îmbată
Cu vinul limbajului
Cîntă
Ploii divine
Pîraielor
În care
Sufletul pămîntului si cerului scînteiază
Vrăbiilor care călătoresc libere
Fără pasaport, carte de identitate ori viză,
Crinilor ce înaltă Domnului imnuri de slavă
Si sanctifică numele Lui,
Fluturilor care savurează
Dulcea umezeală ale sărutărilor
De pe buzele florilor
Ierbii prunce care dornică asteaptă
Laptele cerului…  

Lăsati-mă să plec în pace
Ca un îndrăgostit
Care-l adoră pe Dumnezeu
Iubeste feminitatea
Si pulberea pămîntului…
               
Versiunea în limba română: Marius CHELARU si Daniela ANDRONACHE