Waldemar Michalski

Waldemar Michalski s-a născut la 27 septembrie 1938, în localitatea Wlodzimierz din Volânia. În 1956 a terminat Liceul de cultură generală din Chelm (Liceul Stefan Czarniecki). În acelasi an a început studiile la Universitatea Catolică din Lublin (KUL), facultatea de polonistică, pe care a absolvit-o cu diplomă de licentă în 1963. Între 1962 si 1985 a fost custode al Bibliotecii Universitare si a lucrat ca lector la Sectia de studiere a limbii si culturii polone, pentru studentii străini de la KUL. Din 1985 ocupă functia de secretar de redactie al revistei lublineze Akcent.Este căsătorit si are doi nepoti. A debutat în 1957 ca publicist, iar în 1960 si ca poet. Este autorul următoarelor volume de versuri: Peisajul ruginit, 1973; Grădina, 1977; Voci pe versete, 1979; Sub semnul balantei, 1987; Vei fi ca pelinul, 1991; Lectia de limbă comună, 1999. A prefatat, redactat si îngrijit peste 30 de lucrări si antologii ale unor autori diversi, printre care viitorul Papă: Poeme de Karol Woytyla, Nu numai memoria, eseuri, 1991. A obtinut de mai multe ori (1968, 1989, 1992) Premiul Literar „Josef Chechowicz”.

 

CRUCEA DE LA AUSCHWITZ – KRZYŻ Z AUSCHWITZ

 

Nu e cu totul sigur

cine este azi robul

si cine urmăritorul – în drum

o frunză de stejar ca o foaie

ruptă dintr-un breviar de rugăciuni –

semne de repetare în timp a problemelor si

a filozofiei întâmplării.

 

Patria înseamnă memorie si cruci

de la margine de drum si cele tipate

în ultimul ceas

fără înregistrare ba chiar

împotrivă

(„căci libertatea se măsoară cu crucile”)

dar sst – nu mâniati – fiecare vrea să fie

„ Ü ber alles”.

 

Dar ce este cu Barabas – întreabă Pan Cogito

se mai aude chemarea : salvează eliberează

condu-i pe toti sfintii

dincolo de poarta taberei – ei cântă precum cocosii

aud vocea noului mentor

unuia spre laudă

altuia spre memorare?

 

Nu e cu totul sigur

cine este azi robul

si cine urmăritorul

cine a crucificat

si cine urma să fie ridicat pe cruce –

zice maestrul Barabas

si e sigur

că are dreptate.

 

 

 

PROCES DE CONSTIINTĂ – RACHUNEK SUMIENIA

 

Curăt cartofii

(pre limba noastră barabule)

otelul piscă tuberculul

asteaptă un rondel

cu apă rece –

ca un izvor ce străluce.

 

Curăt cartofii

aceeasi îndeletnicire

precum filozofarea de la Masa

Rotundă –ce-a fost nu va mai fi

chiar si picătura roade stânca

iar diavolul sărmanul

nu mai născoceste nimic

să nu fi fost făcut de oameni

înaintea lui.

 

M-aplec spre oglinda apei

asa cum făceau magicienii

văd posibilităti de-o coalitie

chiar la mine-n curte

chiar dacă din vremurile

Piastilor

si ale lui Avraam

pământul nu rodeste

numai cartofi.

 

 

SUB ARIPĂ – POD SKRZYDŁEM

 

M-am trezit

zorii se despărteau

de noapte –

sora cu aripa-i de înger

mi-a atins bratul

pulsau fără-ncetare

fel de fel de monitoare

timpul curgea

ca picătura

eram convins că fiecare minut

are dimensiunea vesniciei

iar ora cea mai apropiată

poate fi ultima.

 

 

***ÎN OGLINDA FERESTREI… – ***W LUSTRZE OKNA…

 

În oglinda ferestrei

apăru un vrăbioi

se prinse cu ciocul de sticlă

si cu aripa se sprijini

de razele soarelui –

oare îi este indiferent

că dincolo de paravan

de câteva sferturi de ceas

stă culcat un bărbat în răcire

iar fata

din salonul alăturat

strigă că are de-ajuns

cu-atâta viată murdărită

doctorul atinge palmele

pune la piept instrumentul

ascultă – inima ei nu cântă

nici nu plânge

ea doar

mărsăluieste

mărsăluieste

mărsăluieste

de abia de saisprezece ani –

oare

vrăbioii trăiesc mai mult?

 

 

***PE CINE PICĂ… – ***NA KOGO WYPADNIE…

 

„pe cine pică pata

îl iau cu lopata” -

zice doamna doctor

închizând registrul

cu rapoartele zilnice.

Peste o clipă apare

în prag

părintele carmelit

– nu se-ntâmplă nimic

fără voia cerului –

aduce cu sine

Pâinea si Cuvântul

ca si acel Mâine Fără Sfârsit.

Până în curte

s-a făcut deja cărare

ca o punte tremurătoare

motanul se alintă la picior

deocamdată

plutim pe corăbii albe

fiecare –n drumul său.

 

 

*** ASTĂZI MĂ MUTĂ… – ***DZIŚ PRZENOSZĄ …

 

Astăzi mă mută

în sectie –

nu voi mai fi parte componentă

a aparaturii

a semnalelor verzi de pe ecran

– acolo m-asteaptă o altă lume

vor fi alte perspective

un televizor

color

poate si din cei murati

un castravecior…

însă aci

nu va mai fi

sora Małgosia Skowronek

nici doamna doctor ce-si cântărea

cuvintele.

Mă întorc de dincolo de apa

Styxului

îmi vor trebui vâsle noi

si o pietricică din cer

să-mi poarte noroc

Prezentare si traduceri de Al. SERBAN