Luminita MIHAI

 

sărut accidentat

în timp ce trecea tramvaiul
m-ai sărutat

cum scrîsnesc sinele sub gingii
mi-am spus

fii linistită
am muscat din măr
mai rău se aude viermele
mai nesupus

nu mă mai săruta cînd trece tramvaiul

ai întîrziat
raiul de mult a trecut

 

trudit de vesnicie

versul poemului care azi-noapte în geam mi-a bătut
a stat cu mine la taifas venea dintr-un cuvînt de lut

venea prin seve si prin plante venea trudit de vesnicie
si poposise trist si singur să-mi povestească numai mie

despre singurătatea lunii asa cum stă si asteaptă blînd
să mă mai prinzi de mînă tandru si să te-ascunzi într-un sărut

să prindem iarăsi la reverul paltonului bătrîn si bun
putină geană prea plecată si fire aspre de tutun

prin seve si prin plante seci acest vers simplu mi-a cerut
de dragul lunii să fim tandri si-ncet să-l asezăm pe scut

si a plecat spre timpul lui spre efemera lui secundă
si am rămas la masa mea cu mîna de cuvinte ruptă

 

turnul babel nu s-a prăbusit

fiecare vorbim limba mamei care ne-a născut
si cuvintele nici uneia nu seamănă
cu celelalte cuvinte ale celeilalte
ne vom iubi fiecare femeia si bărbatul
fiecare în limba lui la fel vom urî si vom ucide
turnul babel se construieste mereu si mereu
la temelia fiecărei cărămizi stă o mamă

doar laptele din sînii lor osteniti de buzele pruncului
se amestecă si vine poetul si bea laptele
tuturor mamelor din lume si vă spune
că turnul babel e doar o legendă
dar voi îi strigati mai avem de construit

si construiti în continuare
si fiecare mamă e o cărămidă dureroasă
care vă strigă pe nume
fiecare în altă limbă vă strigă pe nume

 

ultimul căprui

nu pot prietene să zîmbesc
poezia mea se clatină beată de singurătate pe stradă
o latră cîinii ea urinează firesc
pe părerea voastră despre o pasăre împuscată

si ce dacă rîdeti cu dintii vostri falsi dar perfecti
de silueta mea ca o sulită de soldat căzut
voi stiti războaiele din cărti făcute prost
pe mine soldatul de la capătul sulitei m-a durut

de aceea nu pot zîmbi prietene
chiar dacă dintii mei sînt frumosi pentru că asa s-au născut
cred că eu sînt pasărea împuscată sau poate glontele
cînd va veni visul despre fericire să-l execut