Nicolae MIHAI

Recviem pentru o cauza pierduta

Giovani Raboni înconjurat de zgomote

infernale buzunarit de iarba în care tocmai

cazuse acoperit pîna la vîrful nasului de umbra

data cu var a unui strai de calugarita

da el Giovani Raboni betivanul stia întotdeauna

sa acosteze prin santuri pe lînga apusuri

mistuite de incendii…

mai poarta si azi aceeasi umbrela zdrentuita

sub care de sarbatori îsi adaposteste alibiul de

om rabduriu reabilitat si mustrarile unui vis

insensibil care poate nici nu a existat vreodata

Umbre prafuite

În cautare de sprijin am încercat

sa fac ceva: de pilda sa ma agat

de rasuflarea umbrei

ori de vorba de dragoste parasita

în bratele vreunei femei…

inocentul de mine nu stia ca racnetul

mîinilor nu putea sa fie vindecat

nici macar de mirarea unui fluture

Acum

stau la coltul strazii si zornai printre degete

ca pe niste matanii întrebarile umbrele

unor prieteni prafuiti de timp…

Un cîine îmi da buna seara!

Strigat

Cînd ma latra

cîinii în gînd

lacrima-s

si cad oftînd

Luminata

de durere

meteor

amar de miere

Cad aprins

în ochiul lumii

si de-acolo-n

poala humii

Primenit

în strai de frig

ca un strigat

orb ma sting