TINERI AUTORI

Octavian MIHALCEA

 

AER S I TĂLPI

 

iubesti aripile chiar mai mult decât forta zborului

amenintată pe maluri de aer frânt

 

te asezi în genunchi te rogi săgetării

înspumatelor călătorii spre centrul tintei

spre inima culorilor

 

plutirea e scrisă în liniile tălpii

regulă atunci când nu striveste

 

 

PE FATĂ

 

unde primesc amprenta firii – chipurile înecului

se miscă pe fata apei un vers nerostit

e înteles traseul către orice punct

zvonul căderii fără păcat într-un glas adânc

 

contează numai contrastele ce vor putea suporta

amintirea suspansului reînvierii

acord întors cu mirare

poate cufundare în cioburile din oglindă

 

 

DARURI

 

va fi o fugă rece spre nisipuri

închidere între ferestre arse

materie scursă pe la colturi

 

pelerini ai simturilor

vom trăi sub raze inventate

ca dar primind

apăsarea istoriilor cu hoituri inspirate

 

cunoastere de interior pentru istorie

 

 

OCHI ÎN OCHI

 

ecrane întunecate dintr-un adânc ce contează

amintirile se nasc pe rând la umbra sângelui

alte frunze încercuiesc pântecele

iar vocile coboară lângă adormirea zilnică

 

dar o pânză nu seamănă cu alta

altă lume poate naste obrazul fin

noi fixări ochi în ochi

 

ALTE CIOPLIRI

 

alintare cu mângâierea focului

într-o geografie plină de palide statui

iată pasii imaginari ai destinului

 

filosofia cercului înaripat

odiseea ferestrei cioplite între frumos si bine

 

mâine să nu răsară din nou icoanele străine

 

 

UN JOC INFINIT

 

în seara asta surpările împrumută măsti

si trăiesc ritmul balansului

insomnia binecuvântată a cărnii

fluidul curge încă

prin ceea ce numim vene cunoscute

 

nasterea lumilor e urmărită din umbră

urmează fiorul repetat

nivel înalt al crăpării în ger

 

ger uitat pentru că ceva trebuia uitat

 

 

PLANTA MELANCOLIEI

 

ochiri aruncate în apele spaimei

aroma străbate inelul saturnian

ghemuiri la picioarele mielului

 

această gravură se lucrează în cupru

invocatie prăbusită

odată cu planta sfâsierii – melancolia