POEME ÎN VERSIUNE BILINGVĂ: ROMÂNĂ-AROMÂNĂ
Irina Lucia MIHALCA
O fată ti-a traversat timpul
Pe moneda bătută atunci
a fost trecut eronat anul,
O melodie de departe te cheamă,
poezia ei s-a ascuns în tine,
doar visul i-l porti în suflet...
O fată ti-a traversat timpul –
reamintirea unui alt timp sau doar
o trecere temporară printr-un nou timp,
Acesta-i misterul si cheia timpului ei!
Lumina ei a pâlpâit la ceas de seară,
Călătorind împreună
pe pământ înspre pământ
nu ai recunoscut-o
dar focul din mână i l-ai citit –
că te-ai născut din nesansa
de a fi iubit si a o iubi
dincolo de viată si moarte...
Se lasă noaptea. Încerci să-i refaci traseul
chiar dacă nu si-a atins cerul sufletului,
nici stelele în palmă nu le-a tinut,
Nu se auzeau nici măcar soapte,
doar fosnetul clipelor si sângele buzelor,
Dar setea nu ti-o potolesc!
Printre copaci vântul îsi poartă
suspinul frunzelor pe alei – blestemul rătăcirii atâtor vietii
neavând construită fundatia de petale.
În ochii de culoarea timpului
retii doar clipa visării,
Ce ai astăzi,
mâine poate fi o mare durere!
Din aripi bate si zboară o porumbită albă,
O melodie auzi, privesti înainte vrăjit –
mari cercuri în oglinda apei face valul,
malurile se depărtează încet,
din umbră lunecă luntrea înspre lumină
Fără întoarcere, usurat de poveri,
sufletul e desprins acum în cerul subtire,
În cerurile de dincolo de cer
se vor uni în uitare...
Unâ featâ tâ tricu pri chirolul a tău
Pi pindona bâtutâ atuntea
agârsitu s-a înhrâpsi anlu,
Un cânticu di largu tâ greasti,
boatea ei s-ascumsi tu tini,
masi ghislu îl portâ tu suflitu...
Unâ featâ tâ tricu pri chirolul a tău –
aduteari aminiti a unui altu chiro sau masi
unâ scurtâ triteari pritu un nău chiro,
Aesta-i ciudia si cleaia ditu a ei chiro!
Videala ei s-apreasi pi lângâ searâ,
Si deadunu-s priimnarâ
pri locu spri locu
nu-u cunâscusi
masi foclul ditu mâna îi lu angaldasisi-
Câ ti aflasi ditu niputearea
ta-s estâ vrut si-s vrei
ma înclo di banâ si moarti...
S-alasâ noaptea. Caftâ s-u adutâ tu anâpoi
Cu tuti câ nu-si agiumsi a suflitlui tzeru –
ni tu pâlnhi stealili nu li tânu.
Nitâ zboarâ pe anarga nu s-avtzau,
masi trimburarea oarâei si a butzâlor sântza,
Ma seatea nu-hi tu apândisescu!
Pritu ponhi vintlu-si poartâ
suschiratlu a frantzalor pri căi – blistemlu agârsirlor di ahâti bănhi
fâra ta-s aibâ astirnutu câmpul di vreari.
Tu oclii ca buiaua a chirolui
tâni masi oara anghisariei,
ti ai azâ, mâni poati sibâ un mari caimo!
Ditu aripi bati si azboaira una alba pilistearâ,
Unu cânticu avtzâ, si mutrestzâ ninti ciudusitu –
mări tercuri tu ghilia a apâiei adarâ avalulu,
si martzaihili s-dipârteatzâ lisoru...
ditu aumbra aschiusurâ barca spri videala
Fârâ turnari, si ascâpatu di caimatzâ,
suflitlu tu subtzârli tzeru
ni angricosu tora iasti,
Tu tzerurli di dinclo di tzeru
v-as andâmaseascâ tu agârseari...
Tu... Eu
Alunecăm ca două iluzii,
Suntem în acelasi gand si nu ne vedem,
Traversăm aceeasi undă scăldată-n câmpiile din vis
Si flăcările ei în fata noastră se înaltă....
Dincolo de tânguirea trestiilor, dincolo de pietre,
Doar forta singurătătii în mireasma vântului si a ierbii...
Usor ti-e numele, ca briza mării,
Totul începe cu marea, acea sălbatică mare,
Calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!
Un tărm de mare pe care valurile
Se sparg în mii de bucăti-destin!
Stiu că dacă mi-ai strânge mana ai fi fericit,
Stii că dacă te-as zări as plânge...
Tu... Eu
Poem nocturn plutind într-un vis,
Fără a sti cum lacrima mea te-ar reda întreg
Iar moartea ar mirosi a salcie,
Mereu prea devreme,
Mereu prea târziu...
Tini....Mini
Aschisurăm doii asi nâ si pari,
Himu tu unâ minduiri si nu nâ videmu
Tritemu tut unâ undâ spilata tu câmpurli ditu ghisi,
Si foclu a ei tu fata noastră creasti....
Ma înclo de alegânarea treastiilor, ma înclo di chetari
Masi putearea cându ti afli singuru tu nghiuzma vintului si a iarabâiei...
Peanâ tâi numa, ca avra amariei.
Tuti ahurhescu cu marea, atea iermâ mari!
Astirnuta, ma tu mesi ti niupreari
Un peaticu di amari pi cari valurli
Sfrângu tu nhii di cumatâ-soartâ!
Stiu câ m-as mi acatâ di mâna a sestâ hârsitu
Stii câ m-as ti vedu va-s plângu...
Tini... Mini
Primitu di noapti ti s-alasâ tru ghisu
Fârâ ca sâ stiibâ cumu a mea lacrimâ vanhi ti da întregu
Si moartea v-a sarnutzeascâ saltâi
Dipriunâ multu ahonea
Dipriunâ multu amânatu...
Timp de-amintire, timp de uitare...
Era un timp când alergam spre tine,
un timp dilatat ce ne îmbrătisa în secundele sale,
Era un timp când doar lumina din noi conta
Când odată privirile întâlnite,
metamorfoza lui Eu ce devenea Tu actiona instantaneu,
Când te mirai că-ti revedeai inexplicabil
imaginea ta pe chipul meu
impregnată de adierea blândă a zefirului,
a apei reflectată de oglinda sufletului nostru.
Era un timp când încă nu ne-am îndepărtat rănindu-ne,
devenind un alt timp.
Doar Helios surâde...
Stie el ce stie!
Chiro di aminteari, chiro di agârâseari...
Iara un chiro cându alâgamu catâ tini,
Un chiro largu ti nâ ambârtita tu a lui sicundi,
Iara un chiro cându masi ti lumina ditu noi bânamu
Si cându diunâoarâ nâ andâmasimu mutrita,
Ca tu primitu mini eramu tini asi diunaoarâ,
Cându ti ciuduseai câ tâ rivideai si nu achicâseai cum
Vitzuta ta pi fata mea
Sâturatâ di adiearea blânda a zifirlui
A apâei tu cari sveadi ca tu ghilii suflitlu a nostru.
Iara un chiro cându nica nu nâ dipârtamu snu nâ agudimu
Sâ agiuntzemu un altu chiro
Masi Helios arâdi...
Stii elu ti stie!
Culegătoarea de stele...
Mă înălta spre cer,
până la stele,
eu mică, El mare,
De sus priveam lumea
eu mică, ea mare...
Întunericul era mai departe,
mai cald,
Lumea, copacii si luna
se legănau
la fiecare pas.
Mă înălta spre cer,
până la stele,
Încă mai simt cum,
usor,
desprindeam câteva stele,
felinare ce luminau
pasii,
amprente lăsate,
în urma
trecerii noastre...
Si acum mă înaltă
în zbor, în cer,
printre stele,
în visele mele,
zâmbeste,
lumina-mi priveste,
chiar dacă
eu sunt aici,
El e acolo,
undeva,
în cer,
printre stele,
icoană, candelă vie,
El, vesnic,
mereu
TATĂL MEU.
Adunâtoarea di steali...
Mi alina la teru
pânâ la steali
eu nhicâ, Elu mari,
Din zteanâ mutreamu dunhiaua,
eu nhicâ, ea mari...
Scutidea iara ma înclo,
ma caldurâ,
Dunhiaua, ponhii si luna
s-ligânau la cafi imnari.
Mi alina la teru,
pânâ la steali,
Nica mai duchescu cum,
lisoru,
dizlichiamu îndaua steali,
lănchi ti luminau
imnatlu,
si tu soni urmile
dupâ triteara noastrâ...
Si tora mi-azboairâ
mi alinâ, tu teru,
pritu steali,
tu ghisili a meali,
arâdi, lumina-hi mutreasti,
cu tuti câ eu escu aoa,
Elu iasti aclo,
iumva,
tu teru,
pritu steali,
icoanâ, cândilâ ghii,
Elu, di totna,
si dipriunâ
AFENDI A MEU.
