Nãscut la Wlodzimierz, Volînia, în 1938. A absolvit facultatea de polonisticã si locuieste la Lublin. Cofondator al unor cluburi literare si redactor al publicatiilor scoase de acestia. Din 1985 este secretar de redactie al revistei lublineze “Akcent”.  A debutat cu volume de reportaje din viata polonezilor aflati sub ocupatia URSS. A publicat o serie de volume, mai ales de poezie: Peisajul ruginit - 1973, Grãdina - 1977, Voci pe versete - 1979, Sub semnul balantei - 1987, Vei fi ca pelinul - 1991, Lectia de limbã comunã - 1999.
Prezentare de Alexandru G. Serban
 

RECOMPENSA SI PEDEAPSA

Memoria si frica merg tot mai des
 împreunã
De la cina cea de Tainã
pînã la Învierea din morti
nopti lungi-deliruri
sudoare si singurãtate
ce sînt ele
probã de trãdare
sau de încredere?
 Ca o barcã fãrã cîrmã
 cu semne de pãsãri pe prorã
 se nasc zorii -
 într-o dimineatã vei gãsi
 o pozã si o frunzã uscatã
 poezii fãrã adresã
 si mirosul - ca o lacrimã
 de palmier în primãvarã.
Voi mai adãuga un cuvînt în litanie: (litanie)
sã fie preaslãvite recompensa
si pedeapsa
doar cã eu ascult
glasul cunoscut
care-mi spune:
“EU SÎNT ACEL CE SÎNT”
începe tu sã numeri zilele
de la început.
 

SEMNE PE DRUM

Doamnei doctor Barbara Bogdanoswska

Dimineta ies din casã
vãd copacii cunoscuti si zidul
care se preface cã
tot mai îngrãdeste ceva
 M-am obisnuit cu semnele
 care sînt tot mai multe
 pe un drum tot mai scurt
Dincolo de parag sînt
ca o pasãre cînd mã întorc
am zece chitante de amendã pe cap
 Am bãut - am fumat - m-am uitat
 prin perdeaua de muselinã -
am atins tot ce e sub cheie - am vãzut
 Sã spui “totul” e putin -
 semnul meu pe drum este: iubesc viata!
 cum un motan iubeste valeriana.
 

NU DOARE

Un bãrbat într-un cãrut de invalid
prinde peste
undita triplã zboarã departe
în actiune ai succes
dacã ai rãbdare plus momealã
pe la fund se prind barosanii.
 Linia orizontului desparte
 cerul de apã
 soarele s-a fãrîmitat pe valuri
 - oare ele ne vãd
- poate ne aud
- adesea scîncesc
precum un cãtel sau un copil
prin somn
Cheia e prea mare - usa
e prea micã
(si pe noi ne unditeazã cineva)
cina miroase a peste
cãrutul te duce oriunde
e sculã bunã - zice -
elastic tãcut
si nu doare.
 

STIINTA VORBIRII COMUNE

În strãfundul ochiului
este o sclipire
ca si lumînarea la altar
panglica albã pe spinare de val
ca douã mãrgele de coral
valul mîngîie
salcia plînge:
danseazã dragã danseazã
si la rãsãrit de soare
si la miez de noapte...
 Vîntul s-a împleticit
 pe brate
 si a înveselit
 bãrcuta de chihlimbar -
 cu un ochi citeste-mi
 Arcusa parfumatã
 cu un altul repetã pe de rost:
 danseazã dragã danseazã
 într-un puls ce mã-ntremeazã
 într-o vorbã ce mã stoarce.
Cine-si cautã cãrarea departe
poate fi un chip model
de vorbire încomunatã
seva sa se-nvîrte iarã
mai simtitã mai aproape -
si se coace-n amintire:
danseazã dragã danseazã
ce se arde-n foc
prin flacãrã pulseazã.
 

DIGUL DE LA KOLOBRZEG

Cu stînca de beton se joacã
valul si
picãtura gãureste stînca
sterge urmele
sã mai rezist un an ori doi
ca un vis de schizofrenic
se întorc nume si date:
încã mai poti citi: 21.X.’56
aula politehnicii
tramvaiul ardea ca bricheta-n
diagonala strãzii
furtunosi noi îl ceream
pe Dumnezeu în fata clãdirii
Comitetului Central
gloria si aplauzele au fost
la fel de usoare
ca un salt de mãscãrici
prin calendar se prefirã
grãunte si pleavã
pe tãrmul apei pe dig
si lebedele au încremenit
val dupã val tot goneste alt val
bãtrîna pãdure se face în palmã
chihlimbar...
fereste-ne Doamne
de zile întoarse
de falsii proroci
si de vorbe de piatrã.

(Traducere de Alexandru G. SERBAN din volumul Lectia de limbã comunã)