RECOMPENSA SI PEDEAPSA
Memoria si frica merg tot mai des
SEMNE PE DRUM
Doamnei doctor Barbara Bogdanoswska
Dimineta ies din casã
NU DOARE
Un bãrbat într-un cãrut de invalid
STIINTA VORBIRII COMUNE
În strãfundul ochiului
DIGUL DE LA KOLOBRZEG
Cu stînca de beton se joacã
(Traducere de Alexandru G. SERBAN din volumul Lectia de limbã
comunã)
Nãscut la Wlodzimierz, Volînia,
în 1938. A absolvit facultatea de polonisticã si locuieste
la Lublin. Cofondator al unor cluburi literare si redactor al publicatiilor
scoase de acestia. Din 1985 este secretar de redactie al revistei lublineze
“Akcent”. A debutat cu volume de reportaje din viata polonezilor
aflati sub ocupatia URSS. A publicat o serie de volume, mai ales de poezie:
Peisajul ruginit - 1973, Grãdina - 1977, Voci pe versete - 1979,
Sub semnul balantei - 1987, Vei fi ca pelinul - 1991, Lectia de limbã
comunã - 1999.
Prezentare de Alexandru G. Serban
împreunã
De la cina cea de Tainã
pînã la Învierea din morti
nopti lungi-deliruri
sudoare si singurãtate
ce sînt ele
probã de trãdare
sau de încredere?
Ca o barcã fãrã cîrmã
cu semne de pãsãri pe prorã
se nasc zorii -
într-o dimineatã vei gãsi
o pozã si o frunzã uscatã
poezii fãrã adresã
si mirosul - ca o lacrimã
de palmier în primãvarã.
Voi mai adãuga un cuvînt în litanie: (litanie)
sã fie preaslãvite recompensa
si pedeapsa
doar cã eu ascult
glasul cunoscut
care-mi spune:
“EU SÎNT ACEL CE SÎNT”
începe tu sã numeri zilele
de la început.
vãd copacii cunoscuti si zidul
care se preface cã
tot mai îngrãdeste ceva
M-am obisnuit cu semnele
care sînt tot mai multe
pe un drum tot mai scurt
Dincolo de parag sînt
ca o pasãre cînd mã întorc
am zece chitante de amendã pe cap
Am bãut - am fumat - m-am uitat
prin perdeaua de muselinã -
am atins tot ce e sub cheie - am vãzut
Sã spui “totul” e putin -
semnul meu pe drum este: iubesc viata!
cum un motan iubeste valeriana.
prinde peste
undita triplã zboarã departe
în actiune ai succes
dacã ai rãbdare plus momealã
pe la fund se prind barosanii.
Linia orizontului desparte
cerul de apã
soarele s-a fãrîmitat pe valuri
- oare ele ne vãd
- poate ne aud
- adesea scîncesc
precum un cãtel sau un copil
prin somn
Cheia e prea mare - usa
e prea micã
(si pe noi ne unditeazã cineva)
cina miroase a peste
cãrutul te duce oriunde
e sculã bunã - zice -
elastic tãcut
si nu doare.
este o sclipire
ca si lumînarea la altar
panglica albã pe spinare de val
ca douã mãrgele de coral
valul mîngîie
salcia plînge:
danseazã dragã danseazã
si la rãsãrit de soare
si la miez de noapte...
Vîntul s-a împleticit
pe brate
si a înveselit
bãrcuta de chihlimbar -
cu un ochi citeste-mi
Arcusa parfumatã
cu un altul repetã pe de rost:
danseazã dragã danseazã
într-un puls ce mã-ntremeazã
într-o vorbã ce mã stoarce.
Cine-si cautã cãrarea departe
poate fi un chip model
de vorbire încomunatã
seva sa se-nvîrte iarã
mai simtitã mai aproape -
si se coace-n amintire:
danseazã dragã danseazã
ce se arde-n foc
prin flacãrã pulseazã.
valul si
picãtura gãureste stînca
sterge urmele
sã mai rezist un an ori doi
ca un vis de schizofrenic
se întorc nume si date:
încã mai poti citi: 21.X.’56
aula politehnicii
tramvaiul ardea ca bricheta-n
diagonala strãzii
furtunosi noi îl ceream
pe Dumnezeu în fata clãdirii
Comitetului Central
gloria si aplauzele au fost
la fel de usoare
ca un salt de mãscãrici
prin calendar se prefirã
grãunte si pleavã
pe tãrmul apei pe dig
si lebedele au încremenit
val dupã val tot goneste alt val
bãtrîna pãdure se face în palmã
chihlimbar...
fereste-ne Doamne
de zile întoarse
de falsii proroci
si de vorbe de piatrã.