Ridicã-te din genunchi si du-te si vorbeste-i lui Saturn!
Inconfundabila, spectaculoasa Planetã Plutitoare,
Inelele-i magnifice! Dacã-as pune-o într-o cadã cu apã ar
    pluti! înconjuratul Turn!
Treizeci de ani de-ai mei sînt cît un an de-al tãu!
  Hrãnitã cu metan, viata de pe Titan, ispititoare!
Altfel de apã a vietii în Orizont! Marele Punct de reper si de
Ghidare
întinde Coarda în Spatii, tu, Inginerule Saturnian! Din Patria
      Aterizãrii,
Pînã în aceea-a Decolãrii! Dupã inele, Casã a Geometrilor ai fi!
    A Geometrilor initiati în Soare -
Sonde interplanetare ti-am pus pe urme! Spre a fi un vrednic Fiu-
   Cosmonaut, un Zburãtor al Zãrii!
Drumul Rachetelor trece si pe la tine, Planetã cu fiii cei mai multi,
Cu satelitii cei mai multi sub Soare, Patrie a Rachetelor cu Vii
      Nemuritori,
Iatã, saturnian vin voiajînd
   arunc astralele punti, eterice nunti
Discul tãu ca o dilemã mi-apare! Telescopic privind, de acasã,
      prin nori!
  Punct de Reper si de Ghidare -
     printre albii Sori!
 

URANUS

11 inele ai primit la nuntã, Giganticã Planetã!
întunecate ele sînt si foarte subtiri
Cei patru: Ariel, Umbriel, Titania si Oberon! De o culoare netã
Si-albastrã esti! înghitind metan-respiri!
Munti înalti si - abisuri - apropie imagini din tine cãtre
     mine
Si, undeva, poate Observatorul Cerului avînd comanda Portii
      Stelelor
Statie temporarã a Rachetelor în Zbor, Casã de combustibil
     si pîine -
Ce tine Orizontul si Timpul, deschise Navigatorilor si
   Numerelor din Tabele si Cîntecul lor!
Orbita ta descoperit-a-n Zbor-Neptunul-cel mascat de
     timp si nor!
 

NEPTUN

Uranus mi-a zis: Mai existã o Planetã la fel de Albastrã!
12 ani te-a cãutat sonda mea - Voyager prin Tinutul Solar!
Si, în sfîrsit, te-ai arãtat, Giganto cu inele! Nori albi la
     hubloul-fereastrã
O patã mare si-ntunecatã e Distinctia ta! Zbor si Har!
Triton ca o Lunã-a ta si Nereid îti acompaniazã intensa orbitã
Albastrã! Si, iatã, deci un motiv suficient de puternic de a construi
Si aici! Case de unde-si iau zborul Rachete Uriase, din hala, în
     spatiu-învîrtitã.
Persistã întrebarea-mi: Cine-i Triton? Corp ceresc independent, captat
    ulterior? Cãci se roteste invers!
    Cu lacuri înghetate.
    Rebelul singuratic dintr-o
     prezentã zi?!
    Care îi este taina? Si cînd i-o
     vei gãsi?!
Cred, cred cã pe Gigante e prea multã tãcere-prevestitoare, care
Deschide Dialogul Cosmic-popoarelor din Stele-chemînde ca si noi!
Uranus mi-a zis: Mai existã o Planetã la fel de Albastrã!
   Neptun pune-i Numele!
 

PLUTO

Fiindcã încã nu te-am vizitat sau poate nu-mi aduc aminte
Prea putine stiu despre tine! Tu, perturbatoare a lui Neptun!
De-aceea, tu, mezina Familiei solariene esti acoperitã de înghetatul
     metan, ce nu minte,
Planetã singularã si excentricã în orbitã! Intri în orbita
    vecinului tãu bun,
înclinato! Un an de-al tãu îmi ia 250 de ani de-ai mei, iar singurul
     tãu satelit,
      Charon
Cel mult mai mare decît tine, el, de la tine oare ce vrea?!
Noi, doi - cred, multe mai avem, de discutat! Cu-a 12-a Planetã - spre a
       fi în ton
Si a mã regãsi - din Muncitorul Primitiv - tot înãltîndu-mã -
 O, delicatã Pluto - legitimîndu-mã ca Fiu si Tatã de
     Rachete-n Zbor!

   Combinezon de-astronaut-cãmasa mea,
    Aprinsã
     de-amintiri din altã
      Stea!

(din volumul în pregãtire Poemele Planetelor)