Asa moare timpul
Iubesti sotia copiii tara
Deodatã
Nu mai îndrãznesti sã privesti îndãrãtul
Vrei sã fugi de tine
Nu mai poti
Esti singur
DRAGOSTE PE APÃ
Ori de cîte ori întîlnesc o femeie frumoasã
O îmbãt repede cu apã rece
Atunci mã bagã
Ce vine pe apã
VIOARÃ NEFÃCUTÃ
N-am venit în Suedia
Am dat poezia
Nu existã fericire sus la vulturi
Nu-mi mai pasã de Hegel
Adevãrul meu a fost dragostea
Si lemnul a rãmas lemn
CERUL DIN VIS
Într-o noapte am visat c-am murit
Un înger a venit sã stingã lampa
Apoi a venit un poet
Sufletele care încã nu si-au gãsit drumul
Dumnezeu se roagã singur într-o pustie
ALBINA MEA POLARÃ
Ce faci tu în noaptea asta
Poate cã asculti cum amintirea
Poate cã te gîndesti la copilul
Sau poate cã te rogi
Ce faci tu acum
Poet, eseist, traducãtor, jurnalist,
antologator, profesor.
Jon Milos (Ion Milos) s-a nãscut la 16 februarie 1930, la Sãrcia
(astãzi Sutjeska), în Banatul iugoslav, din pãrinti
români. În 1955 absolvã Facultatea de filozofie din
Belgrad cu lucrarea de licentã „Estetica irationalã a suprarealismului”.
Din 1946 publicã poezii în ziarul „Libertatea”, revistele
„Lumina”, Femeia nouã” si Bucuria copiilor”. Debuteazã cu
volumul de poezii Muguri, Editura Lumina, Vîrset; 1955-1956: studiazã
la Paris, la Sorbona; 1956-1958: ziarist si traducãtor la Belgrad;
1956: începe „bãtãlia” pentru generatiile tinere de
scriitori, mai întîi cu articole literare, si-apoi cu eseul
polemic „Ce-i de fãcut”, publicat în „Lumina”, nr. 6, 1957
si nr.1, 1958, care îi aduce mari neplãceri. Este declarat
„dusmanul poporului, reactionar, anticomunist”. În 1959 pleacã
în Suedia, unde se cãsãtoreste. Din 1960, timp de 24
de ani, nu este publicat în nici o publicatie româneascã
din Banatul iugoslav, întrerupînd orice contact cu literatura
românã din Vojvodina. 1960-1963: urmeazã cursurile
la Sorbona unde obtine licenta în litere. În 1964 se stabileste
definitiv în Suedia, unde predã, timp de 30 de ani, franceza,
româna, sârbo-croata si suedeza pentru strãini, la nivel
secundar si universitar. În 1970 începe activitatea culturalã
românã-suedezã, organizînd în Suedia turnee
ale teatrelor, corurilor si formatiilor de dansuri populare românesti,
expozitii de picturã, sculpturã si cãrti.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Suedia, Serbia,
Republica Moldova si Macedonia.
Primeste numeroase premii nationale si internationale (selectiv): 1998
- Marele premiu pentru „Cartea anului” pentru volumul La masa tãcerii,
la Festivalul International de poezie din Sebes-Alba; Marele premiu pentru
„Cartea anului”, Iasi, 1998, Premiul special, Oradea, 1998, Premiul special,
Satu Mare, 1999. Premiul Academiei Române „Mihai Eminescu” pentru
poezie, pentru Cerul iubirii, decembrie 2000.
Printre alte distinctii, în aprilie 2002 primeste Ordinul National
„Serviciul credincios” în grad de Comandor, Bucuresti.
Muncesti
Faci bani
Asa moare timpul si viata
Asa devin armãsarii
Cai cuminti de tractiune
Si taurii, boi bogati
Cumperi lucruri si vise
Anii trec peste tine ca norii
Frumos
Minunat
Începe mãrul sã se strice
Si vîntul sã batã
Nu mai vezi nimic înainte
Cuiburi goale în jurul tãu
Auzi lupii zãdãrniciei cum urlã
Sã ai de toate si sã nu fii nimic
De lume
De frunze
Îmi lasã gura apã
Mã arunc ca o torpilã
În apele ei teritoriale
Si nu mã las
Pînã nu-i cuceresc toate malurile
Si ne scãldãm
Ne scãldãm
Ne scãldãm
Pînã nu cãdem în apele somnului
Ea pe mine la apã
Si mã tine
Mã tine
Mã tine
Pînã mi se înmoaie toate mãdularele
Apoi mã azvîrle ca pe o piatrã seacã
Pe apa Sîmbetei
Pe apã se duce
Zice
Si dispare rîzînd în larg
Sã-mi cumpãr Volvo
În Suedia m-a adus dragostea
Ursita de a fi altul
Si am ales familia
Aceastã faclã înaltã a trupului cald
Bucuria lucrurilor Înmultite
Mi-am zis
Tot ce este
Creste de jos
Din pãmînt
De sus vin doar cãderile
Nici de Imperativul Categoric al lui Kant
Cine se mai gîndeste la izvor
Cînd se scaldã-n mare
Aceastã ranã ontologicã
Cãderea în oglindã
Vioarã nefãcutã
Si am zburat în cer
Mortii n-au nevoie sã citeascã
Cãrtile aprind amintirile vietii
În nimic si tu esti nimic
Moartea este viata fãrã cuvinte
Cumpãrã indulgente
Broastele cîntã psalmi de mîntuire la televizor
Lumea se învîrteste în jurul Marelui Vis
Precum în cer asa si pe pãmînt
Cînd zãpada
Îti scrie numele pe fereastrã
Cîntã cîntecul
Pe care numai noi îl stim cînta.
Ce înfloreste ca un duh ceresc
În trupul tãu
Sã mã aducã visul
În poala ta
Albina mea polarã