MIMAMIMURA Chôji

MICA GRĂDINĂ

Te credeai într-o cameră prost aerisită
Doar simpla vedere a acestei modeste grădini
Era suficientă să-mi umezească tot corpul
Loc ideal pentru un roi de tîntari
Supravietuitori ai anotimpului rece
Mi-ar fi  plăcut să-i dau un aer de crîng
La zece ani după ce am amenajat-o
Am avut în sfîrsit ascunzătoarea ce si-o dorea fiul meu
Atîta doar că arborii sînt lucruri ce cresc
O evidentă
Perfect ivită din spiritul nostru
(Plictisul de-a integra prea mult natura!)
Confuzie de verdeată uniformă
Puternice miresme  umplu locurile
De prin mai răsună rîsete copilăresti
Si cînd eu stau nemiscat
O aspră tulburare îmi traversează inima
Cum să-mi explic această melancolie?
Pe care o port în ochii mei  Nu e nimic ce ar putea s-o îndiguie
E imposibil să cureti acest put în care cerul îsi oferă hotarele
Trupul meu  Treptat
Pe o parte
Se-nclină!
Pînă ce întîlneste pămîntul întunecat
Mă calmez trebuie să-mi linistesc respiratia
În golul firav lăsat de arbori…

Home