Dan MINOIU

 

ANSAMBLU
(Poetului Ion Stratan)
M-am despărtit de tine, prietene
Cu chipul ivit pe o ultimă streasină
Si glasului-adevăr nerostit
l-am spus noi atunci că are aceeasi întoarcere

M-am despărtit de tine, prietene,
Si gîndului tău n-am putut atunci

Să-i dau mireasma de glas neîntîmplat

M-am despărtit de tine, prietene,
Cu o prelungire a unei mîini către alta.

CRISPARE

Acoperă-ti ochii
Mi-e teamă de vălul prin care privesti
Lasă-mă căzut cu mîna la tîmple
Asteptînd să respiri.

Acoperă-ti ochii
Mi-e greu de dus drumul
Spre care apuci
Asteptînd să revin.

Acoperă-ti ochii
Mă doare tăcerea din pleoapele plînse
Si pasul mă doare
Nestiind să-l mai pun.
Acoperă-ti ochii
Si spune că nu ai văzut niciodată.

Retorică

 

Ce voce coboară din mine
Cînd glas de cuvînt nerostit
Se pierde-ntr-un drum fără sine
Spre trenul ce n-a mai venit?

Ce clinchet de sînge se-aude
Cu pocnet soptind uneori
Că ploaia-i sortită să ude
Petale plecate-n culori?

Si-n rouă clipitei din fată
Ce chip să-mi mai pun te-ntreb
Cînd floarea din urmă răsfată
Pămîntul în tropot de serb.