Dan MINOIU

Oboseala

 

Mai lasă-mă un strop să stau asa
abia m-am asezat în capul oaselor –
Nu mă atinge,
lasă trecătorii să treacă, să se uite si să treacă.
Nu-mi strica chipul, lasă-l acolo sus
să privească.
Nu mă atinge, au să ni se spargă amintirile
si te rog, nu mă mai privi nici asa si nici altfel
si hai vino si tu, asază-te.
Să cernem împreună
Cenusa viselor ce s-au frînt.

 

Statornicie

 

Femeie, ti-am spus
vînturile pleacă azi după-masă
grăbeste-te să te poarte cu ele
si vezi ia-ti ilicul acela din cui
si pune-l să-ti apere amintirile de răcit.

Zoreste si tu femeie ti-am spus
lasă-ti dorurile acolo-ntr-un colt
să nu le mai audă bocind careva
si du-te, hai du-te si-ncearcă să prinzi
si ultima adiere de vînt.

Haide femeie, ce faci? Ti-am mai spus
vînturile au plecat prin toate ungherele
Si tu, stai să-ti jelesti nenorocul.
– Ce-ti pasă? mi-ai zis, tie ti-au trecut
de zece ori toate vînturile si tot ai rămas.

 

Deratizare

 

Curătă bine acolo!
Asa, asa, dă bine că iese.
Vezi, mai sînt niste tăciuni rătăciti
Aruncă cu apa asta peste ei.
Ai dracului! Nu vor să se stingă.
Asa, bravo! Hai c-ai reusit.
Mai sterge un pic si gata
Poti iesi linistit din odaie
Ti-e sufletul curat ca o lespede.