TINERI AUTORI

Laura MIRCEA

 

* * *
Ai să vezi timpul
                                        înmărmurind
 
vei păsi cu gratie printre cedrii de foc
               
umbrele lor s-au aflat
                                         mereu în preajma ta.

 

* * *
În lanul noptii
                colindă lebede

vîntul îmi pătrunde trupul
                                                nins

razele  de lună
                                se joacă
                                                în părul meu.

 

* * *
Florile cresteau
                pe cărări neumblate

aveau o altă mireasmă

te stiam din copilărie,
                                privirea ta deasupra
                                                                     pinilor albi.

* * *
Soarele îmi străluceste pe umeri
                   
mă ascund printre
                                     firele de iarbă
                                                                 
un  fluture priveste
                                     uimit
pasul meu deasupra
                                     picăturilor de rouă.
* * *
Sărutul tău învăluie
                                        lumea

te nasti mereu în mine
                                                susur al ploii.

* * *
Mă îmbraci în aurul
                                zilelor de toamnă

pe frunte porti azurul
                                si cîntecul păsărilor

                                adu-mi blîndetea !

* * *
Eu să fiu
                Vidul,

tu să mă umpli

mă săruti,
                Universul se iubeste pe sine

sînt o coastă ruptă
                                din trupul mării.
 

* * *
Mă porti pe aripi
                     mireasmă verde

 

în azurul umed

doar casele de piatră peste care trec
                                                   umbra mea si vulturii.

* * *
Fosnetul lui
                era marea din ochii ei aurii

ea-l regăsea mereu în zări
                                împreună cu soarele.

* * *
Înserarea  ne îmbrătisează
                                                trupul de rouă

din buzele tale curge un izvor

                                                flăcările lui mă răcoresc.
                              
* * *
M-au acoperit
                                 crinii
                                    
erai o stea ce-mi
                                exploda în pîntec 

 

gingasă, pasărea îsi făcea cuib
                                                                în frunzisul tău.
   
* * *
Mă mîngîi
                cu gene de soare

deasupra mea ard focurile tale

cu bratele-mi cuprinzi
                                                tulpinile de nea

în zbor,
                mă fulgeri.