Gabriela MISTRAL

            Baladă

El a trecut cu alta.
Eu l-am văzut trecînd!
Vesnic dulce vîntul
si drumul în pace.
Si acesti ochi jalnici
l-au văzut trecînd!

Merge iubind pe alta
prin tara în floare pe pămîntul în floare
S-a deschis daracul,
a trecut un cîntec.
Si el merge cu alta
pe pămîntul în floare prin tara în floare!

A sărutat pe alta
la marginea mării.
Luneca în pe valuri
luna de lămîie.
Si n-a uns sîngele meu
întinderea mării!
El săruta pe alta
la marginea nării.

El va merge cu alta
pentru în vesnicie.
Va avea ceruri dulci.
Dumnezeu vrea tăcere.
Si el va fi cu alta
pentru vesniciei

Nocturnă

Tatăl nostru, carele esti în ceruri,
de ce-ai uitat de mine?
Ti-ai amintit de rod în februarie,
cînd îsi rănea pulpa rubinul.
Zăcea totusi deschisă rana mea,
si nu vrei să privesti spre mine!

Ti-ai amintit negrul ciorchine;
l-ai dus în teascul rosu-aprins;
si-ai vînturat frunzele plopului
cu suflul tău, în aerul subtil.
Si-n largul teasc al mortii
încă nu vrei să apesi pieptul meu!

Drumetind am văzut deschise violetele;
falernul vîntului l-am băut,
si-am coborît, galbene, pleoapele mele,
pentru a nu mai vedea nici ianuar nici april.
Si mi-am strîns gura, înecată
de strofa ce n-o pot stoarce.
Ai rănit norul toamnei
si nu vrei să te-ntorci spre mine!
Traduceri de Al. HUSAR