Gheorghe MOCUTA
mic tratat asupra naufragiului
poem de întîmpinare
« Je te salue
Jenny Merveille
Ma poésie assassinée »
(Albert Vidalie)
a te sătura de apusul soarelui regizat
a-ti scoate zilel & noptile la mezat
a fi nodul gordian dintre mamă si pater
a opri hemoragia bătrînului crater
a fi poor yorick ajutor de gropar
a fi femeie goală pe dinăuntru si pe dinafar
a fi nisipul fin din pipota păsării de aer
a împăia o limbă moartă si-a face din gramatici caer
a fi cartea lumii ce-si devoră copertile
aruncati cu pietre-n cuvinte bateti-le
a intra-n piramidă prin holul academiei
a-mpărăti regatul nebuniei
a călăuzi lava viciilor tale spre ventrilogul ocean
a lua interviu unui cîine logodit cu o stewardesă de-un an
a-i citi primului om în palmă si
a te cunoaste pe numele adevărat – ci
lăsati poemul să vină la mine domnilor
e prea devreme pentru a sparge tăcerea.
balada sinelui
m-ascund de al proniei nu
tăceri – antilopele gnu
chemare spre marele tot
de mînă cu fiicele – loth
efebi ne aducem aminte
de cartea cu sacre cuvinte
aceeasi o soră răsai
din pîntecul harpiei – vai
metaforă – spaimă cuminte
profani ne oprim la cuvinte.
balada înăltării
vin’ cu mine-n rai
dalbe cir-lir-lai
viermilor ce-au ros
dulcele tău os
le vom fi curat
boală herostrat
gradena holteie
de a fi femeie
greabănul surpat
de a fi bărbat
androgini cu streche
de a fi pereche
ci alesi de Domnul
ne junghia-va somnul.
mic tratat asupra naufragiului
mă recunosc în acest pasaj deocheat:
spre horbotele mării mă întărîtă mersul
tălpile-si ard pe marea de asfalt
si-n herghelii albastre îmi obosesc reversul.
de o mare livrescă legată-n azur
de melville urmărit de o albă balenă
de caverne subsoluri editii de lux
romanele mării s-au scris în arenă.
o mare livrescă-n secante poeme
ascute la coltii cartaginei cînd
cu mîinile arse de calea lactee
ne spargem cimpoiul aceluiasi gînd:
să-l ascultăm – oho – pînă la capăt
pe monstrul fără ostentatii
ahab – arbiter elegantiarum
oracular briceag de divinatii.
mergerea sufletului pe ape
brăzdase carnea mării pînă la os
pe nesimtite corabia venise
un tatuaj cu răscolite semne
din care nebunia năvălise.
de sufletul meu necunoscut
pe nesimtite o corabie se apropie
cu respiratia egală egală
precum vînătorul de dropie.
terfelind pasaje din mica sirenă
pe nesimtite corabia mă devoră
echipajul horcăie de-atîta decădere
marea-si desparte apele la proră.
ca sfîntul duh aspirat de viduri
usor corabia se-naltă-n poem
jos alchimia florei m-acoperă cu riduri:
boemă frontieră – involuntar blestem.
interogarea văzduhului
„is anybody there?”
(The day after)
iubita doarme-n plasa diminetii
ca o reptilă-n oul luciferic
urcă pe cer un soare cadaveric
peripatetizînd vioi treceau poetii
eu mă întrec cu prietenii-n libatii
printre soldati ce mutilează cerul
catalogînd zăpada si eterul
sau anotimpul marilor migratii.
ne tutuieste secolul în jeans
trăim în miezul unui ev aprins
semnalele de-alarmă sînt confuze
multi se retrag ca melcul între file
pecetluindu-si degetul pe buze –
discreti si calofili torcînd idile.
interogarea adîncului
astept un vînt homeric dinspre nord
cald recviem al primului război
sopîrlă rece-a vremurilor noi
s-arunce-n ape-adînci deceniul mort.
limba coclită-n gura europei
a decretat recursul la metodă
dar pacea a rămas o tristă odă
ce dă puteri si omului si grotei.
trag după mine un imens năvod
si multi pescari condusi de-un voievod
în pliurile mării mă ascund
peste utopic port în mate-un om
ce-a fost abis si demon zeu atom –
dormim pe rînd să nu ne dăm la fund.
