Gheorghe MOCUTA
bardezi
în barul de zi din centrul urbei poreclit
zona liberă si cercul poetilor dispăruti
stati la masă cu băutorii de absint
ai lui degas si picasso:
francisc petre si mircea.
fiecare cu gîndul aiurea
îsi poartă stigmatul ca pe un obiect de lux.
francis: existentiala dia&liza
mircea: reumatismul din genunchi.
eu le sustin moralul de tineri pensionari
ei mă poartă spre tineretea fără bătrînete a
monopolului
spre viata fără moarte a berii.
Despre închipuire sau putere de reprezentare
a unor imagini care nu sînt de fată
asa cum trupul îmi cere
să-i caut apostazia
care îi dă viată si miscare
în această cameră de spital
tot astfel sufletul îmi cere
să mă lupt cu închipuirea
si aducerile aminte
să păstreze în cavernele altor trupuri
să arunc cu pietre în spectrele celor dragi
să cobor cu larii si penatii în pestera fără fund
a Necunoscutului
pînă ce bumerangul lucrurilor care nu
sînt de fată
se va întoarce supus ca un soim de vînătoare
în mîna mea.
pipe-wind
pisica îsi ascute ghearele
în împletirea fotoliului de răchită
iedera îmi ocoleste privirea tîrîndu-se
pe stîlpii terasei.
de pe acoperisul de sticlă picătura chinezească
a ploii mă cufundă în acvariul noptii de mai
în care mă plimb ca un calcan care vede în
întuneric
cum muschiul planturos al grădinii
aprinde licuricii de rouă
în asteptarea micului print
cum jalesul pufos trimite mesaje în azur.
o adiere miscă limba de lemn a clopotului
pipe-wind
ochii fosforescenti ai cătelusei asteaptă un semn
poate implozia mugurilor albastri de levăntică.
la lumina fulgerului Necunoscutul îsi ascute coltii
în entelehia corpului meu plutitor.
