Gavril MOLDOVAN
Brâncoveni si Mavrogheni
Tihomir ce umbre aduse
din vremuri demult apuse
colindînd cîmpii valahe
pasul si-l tinea-n altare
si el, personajul sur
spus direct fără-nconjur
cu balcanic dor de ducă
de izbelisti si nălucă
de la Stambul mai departe
iataganul cap desparte
Băleni si Cantacuzini
oameni mîndri, nu haini
Mavrogheni e printre ei
narghilea scotînd scîntei
Brîncovene Constantine
turcii tot mai taie-n tine
carnea albă de valah
de crestin ostracizat
si el, personajul sur
Mavrogheni fără-conjur
scos din haosul grecesc
pe altarul românesc
îndesa la bani prin tindă
aur si creitari colindă
buzunare încărcate
cu averi si cu bucate
Mavrogheni tinea ospăt
pînă se trecea-n dezmăt
cucurigu-cucuvea
asta-a fost plăcerea sa
si el, personajul sur
dus de spate pînă-n brîu
nu-ntreba, nu răspundea
mîna si-o tinea pe-andrea
o andrea cu care scrie
noaptea cîte-o poezie
desena cîte o stea
pe un codice de nea
umbre triste-l întrebau
cîte broaste-n tău cîntau
si el singur răspundea
cu andreaua prinsă-n stea
cu mic degetul sfrijit
arătînd spre infinit
molecule de haiduci
cumpărate pe papuci
spadasini si asasini
prin Muntenia pelegrini
si el, personajul sur
urmărindu-i cîte-un tur
întreba de fanarioti
unde-s capugiii toti
prin cîmpiile mănoase
acareturi au si case
de trece luna prin geamuri
raza se prinde de hamuri
si trage cîte-o cărută
de crezi că-i o hîrtiută
lesne se-alegeau la vale
si copite si sandale
Mavrogheni, osîndit domn
căci atunci urca la tron
cumpărat pe pungi de aur
cu desaga cîte-un plaur
turcilor făcînd pe plac
tot ei l-au băgat în sac
omorît la Biela cînd
i-a venit si lui la rînd
dragii domnitori români
prea erau tăiati la cîini
într-o epocă barbară
nu cîrteai la tine-n tară
Hangerlii si Mavrogheni
morti la Stambul Brâncoveni
Ghica ridicînd un glas
pentru-al Bucovinei ceas
s-au dus toti, s-au asezat
în suburbii la arat
si-a rămas tara pustie
fără domni, fără mosie.
* * *
Cum se face că de-atunci
toate merg pe dos prin lunci
florile-nfloresc invers
pomii se usucă-n mers
si din truda unui neam
s-a ales haram, haram
Brîncovene Constantine
nu mai sta prin cimitire
pune buruieni în traistă
lasă dorul de nevastă
si vino la Bucuresti
ca din nou să pătimesti
fiilor le porunceste
să moară ortodoxeste
Domnii mei decapitati
cum să vă mai plîngem azi
cînd zilnic în tara asta
fură sotul, ia nevasta
si din truda unui neam
s-a ales haram-haram
turcul nu mai taie-acum
carnea de român, de tun
dar ti-or găsi ei o moarte
purecată pe-ndelete
noi pe noi ne iscălim
si la moarte ne-argăsim
securisti si militieni
batem palma să vedem
de luat ce mai luăm
de furat ce mai furăm
ca să nu rămînă-n viată
nici pădure, nici verdeată
era rău cu turcul vere
da-i mai rău fără avere
Brâncovene Constantine
hai la Bucuresti, în fine
ia amnar si ia si iască
lasă dorul de nevastă
fiilor le porunceste
să moară ortodoxeste
înscrie-te-n pesede
si-ai să vezi ce bine e.
