POEZIE ANGLOFONĂ

 

 

Mihaela MOSCALIUC

Colindă

Pentru Mihai Asofie (Ianuarie 17, 1980–Dec 25, 2007)

 

După ce-a spus că nu vrea să intre,

După ce-a spus că mănîncă numai lucruri făcute din aripi de înger,

După ce-a spus că udă patul si nu poate dormi pe asternutul meu,

După ce-a spus că poartă doar haine făcute din aripi de inger uzate

După ce-a spus că nu e născut din mamă, tată, sau stea căzătoare,

După ce m-a colindat încă o dată si a semănat grîu pe linoleumul lucitor,

După ce a mîncat nuci si a băut zeamă de urzici si si-a uns rănile cu miere,

După ce s-a îmbăiat si s-a rugat si s-a strecurat înapoi în hainele murdare,

După ce s-a încolăcit sub pătutul gol si si-a făcut mîinile pernă,

După ce s-a trezit si mi-a multumit si m-a strigat “mamă,” după “Mă rog

Dar nu am încredere,” după “Burta mi-e plină de frică dar nu sunt hot,”

Si-a împachetat aripile si o lingură de argint si s-a întors pe străzi.

 

 

Gentiana

Mi-ai dezmierdat copilăria cu tincturi

sîngerate din petalele moi—ai vindecat colici, ai cauterizat

răni, mi-ai înapoiat pofta de viată si rîsul.

 

Si totusi nu mi-as fi amintit de tine,

dragă gentiană, dacă în a patra zi sfîrcurile

nu ar fi cedat, o crăpătură după alta, dacă în a sasea noapte

 

n-as fi zăcut acolo sîngerînd, epuizată.

Farmacistul cu păr argintiu si-a deschis pumnul

în palma mea. “Am stiut că va veni cineva după ea.

 

E scoasă din circulatie de ani de zile.”

Gentiană, tie îti datorez prima picătură de lapte,

buzele fiului meu în sfîrsit neuscate.

 

Asta-i pentru tine.