POEZIE BRAZILIANĂ
Ático Vilas-Boas da Mota
(n. 11 octombrie 1928, în Livramento do Brumado, Bahia, Brazilia)
Profesor universitar, cercetător, membru al Academiei de Litere din Brasília, membru corespondent al Academiei de Litere din Bahia, presedinte al Comisiei Nationale de Folclor afiliată la UNESCO (1992-1999), prorector al Universitătii Internationale din Bucuresti (1999-2000). Decorat cu ordinul Rio Branco (2000). Traducător al dramaturgului I.L. Caragiale, în Brazilia. Unul dintre pionierii studiilor dedicate limbii si literaturii române în Brazilia.
Doina păsărilor
Citind din Mihai Eminescu
Fie-ti zorile senine,
lie ciocârlie,
nu te perpeli de dor.
– Dormi în pace
până-n zori!
Tu să cânti cum stii cânta,
să-i fii lui bădita stea,
oită cu glas de-argint.
– Dormi în pace
că te-alint!
Vrabie neastâmpărată,
sări si zburzi pe piatra lată,
când pe holde, când în crâng.
– Dormi în pace,
somn adânc!
Cuibusorul tău ti-e casă,
pitulice drăgăstoasă,
du-te să te culci în grabă.
– Dormi în pace
noaptea-ntreagă!
Asa cânti tu de frumos,
fluierar cu glas duios,
De te caută drumetii.
– Dormi în pace
până-n zorii diminetii!
Cu cântarea-ti zbuciumată,
tu, zis fluture-de-piatră,
sperii libelula-n zbor...
– Dormi în pace,
somn usor!
Tu, canar, vesele-ti triluri,
în văzduhul-nmiresmat,
ti-amintesc de-alte tărâmuri.
– Dormi în pace,
legănat!
Codobatură , surioara iernii,
calea-i lungă, nu-ti fie frică,
va veni si întoarcerea vremii.
– Dormi în pace,
pasăre mică!
În toată lumea asta hâdă
apare si cârstelul din luncă
itindu-se-n soare sub raza lui crudă.
– Dormi în pace,
că noapte-i lungă.
Turturică , turturea îmblînzită,
străbati cerul si nu ostenesti,
ba chiar din gusă mai uguesti.
– Dormi în pace,
nu fi amărîtă!
Fie ca pacea să le vegheze somnul
si viata să le fie plină de lumină
păsărilor ce populează văzduhurile românesti
si fie ca toate să se poată odihni – vesele si senine –
pe întinsul spatiu carpato-danubiano-pontic
fără frică de nesomn ori de pernă tare,
fără teamă de bubuitul trădător
al vreunei bombe care se mestereste
în cine stie ce cotlon murdar si-ndepărtat
al planetei noatre nesăbuite!
Colind
Iesi stăpâne-n tindă,
cel petrăcăret
si foarte glumet,
poarta ne-o deschide,
plosca ne-o întinde!
Nu aducem aur,
nu aducem smirnă,
ci pe fată bucurie
care si la voi să fie!
Cîntece-n gîtlej
si pe stea lumină
fie-vă prilej
de viată senină.
Să vă fie casa casă,
mult noroc pe-acest pământ...
să vă fie viata viată
depărtată de mormânt.
Fericirea lină
fie-vă deplină,
în miază-noapte si-n miazăzi
când soarele-apune si cînd o răsări.
Vă mai urăm tuturor
să aveti în viată spor
cu pace si veselie,
cu sănătate că-i mai bună ca toate,
să vă răsară-n cale doar crini
si trandafiri fără spini.
Foarte devreme am învătat o lectie atât de limpede:
dansul si muzica vindecă durerea si dorul
fără să mai fie nevoie de alt leac.
Arcusurile viorilor în furtună,
corzile chitarelor pe ulitele insomniei
sfâsie mătasea noptii, în delir si desfrânare,
Exercitiu de uitare, tonul major al cicatricilor.
– Opre Rom! (i-am strigat în romani)
Lacrima tiganului
i s-a prelins pe obraz
vorbind gutural toate limbile pământului!
Bucuresti, 1982, Într-un local cu muzică tigănească
În româneste de Micaela Ghitescu
Din volumul Romênia. Poemário tel u rico/ România. Poeme telurice , Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Memoria, 2010.
Din volumul Ciganos, poemas em trânsito, 1998.
